Languages

Search form

    Activităţi educative şi de integrare pentru copii proveniţi din familii în dificultate

  • 0 comentarii
    Activităţi educative şi de integrare pentru copii proveniţi din familii în dificultate

    În Sîngeorgiu de Mureş şi Cotuş, în cadrul unui centru de zi de cinci ani sunt programe de integrare pentru copii proveniţi din familii aflaţi în dificultate. Despre program, activităţi şi copii am discutat cu Korodi-Szász Orsolya, coordonatorul centrului.​

     

    Care este profesia ta şi de când eşti la Caritas? De ce ai ales această profesie?

    Am diplomă în psihologie și lucrez la Caritas de patru ani, dar înainte am fost voluntar timp de un an, şi acum lucrez de un an și jumătate ca coordonator program. Întotdeauna am vrut să lucrez cu copii. Ceea ce este interesant este că mi-am găsit caietul din grădiniță în care – la întrebarea a ce voi fi când voi fi mare – m-am desenat în jurul multor copii. În acel moment în grădiniță nu știam dacă voi fi psiholog sau profesoară, dar am ştiut că vreau să lucrez cu oameni, mai ales copii.

    Şi acum lucrezi cu copii aflaţi în dificultate.

    E foarte interesant, cum a trecut timpul, am realizat că vreau să lucrez cu copii defavorizați. Am simțit că trebuie să le dau ceva, ceva ce ei nu au primit faţă de alți copii care vin din familii cu stare financiară mai bună.

    De cât timp funcţionează programul în Sîngeorgiu de Mureş şi Cotuş? Ce fel de programe permanente și ocazionale aveţi?

    În Sîngeorgiu de Mureş şi Cotuş ţinem activităţi de cinci ani.

    Un program permanent este programul „școală după şcoală”, aici copiii vin după școală de două sau trei ori pe săptămână, variabil. Aici iau prânz împreună, apoi îi ajutăm să-și rezolve temele. De fiecare dată este un program suplimentar activităţii şcolare, unde recapitulăm ceea ce au învățat la școală în acea zi cu mijloace și metode puțin mai creative și mai nonformale. Apoi este întotdeauna o activitate de dezvoltare prin care încercăm să dezvoltăm abilitățile parțiale ale acestor copilaşi.

    În plus, ţinem activități şi în grădiniță, unde mergem deoarece am realizat că nu este suficient să intervenim doar în școală, este important să începem munca de la o vârstă şi mai mică.

    Cel mai mare program ocazional este grădinița de vară care durează o lună și este destinată copiilor care încep școala la începutul acestei toamne. Sunt copii care au mers la grădiniță, dar – din nefericire – sunt şi care nu au fost niciodată, dar încep școala. Aceasta este o sesiune pregătitoare prin care încercăm să implicăm copiii să vadă cum este școala, ce fel de sistem, structură există acolo, cum e să stea cincizeci de minute în bancă, care sunt regulile, deoarece mulți copii acum se întâlnesc pentru prima dată cu reguli. În plus, avem tot feluri de programe ocazionale: sărbători de Crăciun şi alte sărbători mai mari: Paștele, Ziua Mamelor și Ziua Femeilor, Ziua Copilului, excursii etc.

    Momentan la programele noastre participă copii preşcolari, copii în clase pregătitoare şi în clasele I. Feedback-ul este întotdeauna să continuăm activitatea cu copii mai departe. Din păcate, până acum nu am reușit încă să implementăm acest lucru, însă din semestrul următor (în cadrul unui proiect) vor avea loc sesiuni de după-amiază şi pentru copii mai mari, până la clasa a IV-a.

    Care este cea mai mare provocare?

    Să observăm şi cea mai mică evoluare şi s-o trăim ca succes. Adevărul este că în alte domenii s-ar putea să observi mai uşor succesurile. Dacă luăm de exemplu munca unui zidar: el construiește o casă și vede că acea casă a fost ridicată. După un an, el poate să vizioneze cât de frumoasă este casa construită cu echipa. Acest lucru este un pic diferit la mine, deoarece rezultatele pe care le putem realiza sunt mult mai abstracte și abia se pot vedea. De multe ori când suntem în mijlocul procesului, nu observăm lucrurile. De aceea este important ca un om să se oprească și să privească înapoi de unde a început. Dacă mă gândesc la un caz individual: de unde a început copilul când am început să lucrăm cu el, care sunt pașii mici pe care i-am realizat cu el și să le putem trăi ca succes.

    Ce este caracteristic acestor copii? În ce diferă de copii veniţi din familii înstăriţi?

    Nu vreau să îi clasific deoarece fiecare copil este diferit și nu vreau să spun că acești copii sunt mult mai diferiți.

    Ceea este totuşi caracteristic copiilor cu care lucrez e că sunt un pic rămaşi în urmă. Acest lucru depinde de situaţia familiei din care provine copilul. Părinții nu le pot oferi tot, parţial din motive financiare, parţial deoarece părinţii chiar nu ştiu cum pot să-şi ajute copiii, pentru că nici ei nu au primit astfel de atenţie de la părinții lor. Acestea sunt întârzierile.

    Totuşi dacă ne gândim la romi (deoarece majoritatea grupului vostru țintă sunt romii), putem spune că aceasta este o trăsătură culturală, nu-i așa?

    Sigur, e în totalitate aşa.

    Iar faptul că părinții își duc copiii la școală și la activităţi de după-şcoală, le oferă şansa de a învăța, este o noutate şi pentru ei, dar şi în cultura lor.

    În orice caz, școala este o noutate, deși ne gândim puţin, putem vedea că nu este un lucru vechi nici în cultura noastră ca oamenii să meargă la școală. Privind înapoi la viețile bunicilor mei, a străbunicilor, dacă nu au avut posibilitatea (de exemplu, a fost război), au părăsit, de asemenea, școala pentru acea vreme. Nu era la fel de important ca acum.

    Deci trebuie amintit şi faptul că şi în cultura noastră şcoala a devenit importantă în ultimul secol. Pentru romi nu este atât de important, deoarece nu au văzut acest comportament de susținere din partea părinților: copilul ar trebui să fie trimis la școală și acasă ajutat la temele de casă. Sunt adesea cazuri când nici părintele nu poate citi sau scrie, deci nu-și poate ajuta copilul.

    Cum funcţionează colaborarea cu părinții?

    Avem grupuri pentru părinţi de două ori pe lună și scopul nostru nu este să fie o doar şedinţă pentru părinţi, ci o activitate de grup în care părinții copiilor noștri se întâlnesc și împărtășesc împreună experiențele lor. Le punem diverse întrebări despre creșterea copilului, despre rezultatele învăţării, indiferent chiar şi despre laudă și pedeapsă. Acestea sunt conversații bine structurate în care părinții își pot împărtăși experiențele. Întâlnirile au şi un aspect educațional când ne exprimăm opinia ca profesionist, dar nu într-o prezentare, mai degrabă ca o conversație plăcută.

    Programul este susținut de ROMGAZ şi Primăria Comunei Sîngeorgiu de Mureş.

    (Márton Kinga Izabella)

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    0 Comentarii