Odată, un om în vârstă s-a plâns astfel: „Am patru copii, toți patru sunt bine plătiți, i-am educat pe toți, au avut toți prima împărtășanie și au fost miruiți, cunosc adevărurile credinței noastre, știu poruncile – în schimb eu sunt aici într-un cămin de bătrâni și nu este nimic în neregulă cu asta. M-aș simți însă mai bine dacă copiii mei m-ar vizita mai des.”
O profesoară de muzică a fost întrebată cum se descurcă una dintre elevele ei în lumea muzicii. Ea a spus: fata este foarte muncitoare, are o tehnică bună, doar că pur și simplu nu „simte” muzica!
Am citat două mărturii din care pot să concluzionez: nu pot vorbi autentic despre Dumnezeu decât dacă reușesc să și comunic mult cu El. Să vorbesc despre El și să vorbesc cu El - merg totdeauna împreună. Nu trebuie separate! Să învăț despre Dumnezeu fără a avea legătură cu El generează o diviziune a conștiinței. După cum spune teologul franciscan Richard Rohr: „informația nu dă încă naștere transformării”. Informațiile despre El pot fi o cale către El, dar pot fi și un obstacol în calea relațiilor personale și vii cu Domnul vieții mele.
„...Deschide-te!”. Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect” (Marcu 7,34-35).
Citind cum Isus îi redă surdomutului auzul și darul de a vorbi, îmi amintesc de persoanele cu dizabilități pe care le întâlnesc în activitatea mea.
Lumile noastre cu greu se intersectează. Cu toate acestea, îmi pare rău mai mult pentru noi, deoarece ei - aparent – trăiesc mai des bucuria momentului prezent decât noi - care ne considerăm oameni normali. Nouă de multe ori ne este mai greu să trăim viața de zi cu zi.
Când vorbim, experimentăm în mod repetat că nu suntem înțeleși așa, cum ne-am fi dorit. Sau îi ascultăm pe alții - și totuși nu îi înțelegem corect.
Ar fi frumos să-l invităm pe Meșter în conversațiile noastre pentru a ne ajuta să ne exprimăm gândurile și cum să fim atenți la ceilalți. Să-L rugăm să ne deschidă limba și să formulăm mai clar. Să deschidem urechile și să auzim bine...
Nu de mult, cineva mi-a povestit că a vizitat unul dintre vecinii săi, și când a intrat l-a văzut șezând pe pat, cu ochii deschiși, cu buzele mișcând și cu un rozariu în mână. Vecinul se ruga. Dar când vizitatorul s-a oprit în prag, omul care se ruga s-a uitat la el serios și îi făcu semn să rămână în liniște. Vizitatorul s-a întors și a plecat, pe bună dreptate.
Apar câteva întrebări în mine: dacă vreau să fiu singur cu Dumnezeul și Domnul meu, de ce nu închid ușa? Poate că dorința mea secretă este să mi-se vadă rugăciunea? Și dacă totuși apare cineva în timpul rugăciunii mele, de ce îl resping, dacă am lăsat deja ușa deschisă?
Dacă vreau să duc o viață duhovniceascăfără spiritualitate interioară, voi deveni din ce în ce mai nervos și mai agresiv. Devin tensionat pentru că duc o viață spirituală fără suflet. Voi fi religios fără Dumnezeu. Vorbesc despre Dumnezeu fără o legătură profundă cu El și - tocmai din cauza acestei contradicții - îngreunez și viața celor care trăiesc lângă mine.
„Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” (Ioan 6,68) Acesta este răspunsul apostolului Petru către Isus într-un moment în care mulți încep să se îndepărteze de Învățătorul lor pentru că nu Îl înțeleg – și mulți chiar sunt indignați în El.
Autocunoașterea corectă și continuă este posibil pe baza unor metode științifice, dar nu este suficientă, pentru că pot ajunge cu ușurință ca aborigenul care a primit în cadou un ceas de la șeful expediției. Era nespus de fericit. De asemenea, li s-a arătat cum trebuie să rotească butonul ca să funcționeze, iar ceasul a făcut tic-tac și a mers. Dar băștinașul nu știa un lucru: că ceasul arată ora. Nu a înțeles relația dintre ceas și trecerea timpului.
Mulți oameni educați care se consideră moderni au un astfel de „ceas”: o diplomă, cunoștințe vaste și multe instrumente utile ale civilizației – și asta este bine, numai că nu înțelege legătura de ce există pe lume.
Este important să mă așez și să rămân puțin la picioarele Invățătorului, și în timpul petrecut cu El, în lumina lui Dumnezeu, pot înțelege cu adevărat sensul vieții mele și să mă autocunosc. Și asta este pentru că vin de la El și mă duc spre El.
Mă surprinde mereu – nu atât de des, dar totuși se întâmplă – atunci când oamenii care trăiesc într-o relație iubitoare, fizic sunt apropiați, stau unul lângă celălalt, cu telefonul în mână, și își transmit urări prin Facebook.
Înțeleg că își asumă dragostea unul față de celălalt în public – și asta nu este o problemă, dar ceva nu e în regulă în acest tip de relație.
Dumnezeu vorbește cu mine personal – nu prin Facebook, ci în adâncul sufletului mei. Nu pentru că vrea să fie secretos cu mine, ci pentru că mesajul este total personal și personalizat: este doar pentru mine. Că trebuie să-l transmit mai departe după aceea – este cu totul o altă chestiune!
Dumnezeu ți se adresează personal, și această adresare se întâmplă într-o comuniune intimă. Cel care spune da chemării, spune da Vieții, și astfel a pornit pe calea fericirii. Exemplul Adormirii Maicii Domnului confirmă, de asemenea, acest lucru. Dumnezeu i se adresează personal, și Ea răspunde personal chemării. Ea nu răspândește în public acest lucru.
Am auzit zicala lui Karl Rahner, marele teolog și călugăr iezuit, de la multe persoane, nu citez la propriu: creștinul viitorului va fi „mistic”, cineva care l-a experimentat pe Dumnezeu, sau nu va fi creștin.
Aceasta este o afirmație clară: omul creștin nu este cel care aparține unei biserici creștine, ci unul care l-a întâlnit pe Dumnezeu și vrea să trăiască cu Dumnezeu în fiecare zi, vrea să umble cu El și este hrănit de Hristos, Pâinea vie.
Când trăiesc din El, nu eu Îl primesc pe El, ci El mă ridică și mă clădește în viața Lui. Cel care Îl alege în mod conștient pe Hristos în fiecare zi și se hrănește cu Hristos devine Hristos. Pâinea Vieții îl ține în viață și îl transformă...
Oamenii care se consideră experimentați spun adesea: din câine nu faci slănină.
Am citit despre asta undeva și chiar cred: în împărăția cerurilor va fi slănină făcută doar din câini :) Afirmație plină de umor, dar acesta este ideea:
