„S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”. (Mc 1,15)
Există patru afirmații interdependente în textul de mai sus. Fiecare afirmație este o revelație separată care împreună alcătuiesc un întreg. Aceste afirmații conțin întreaga Evanghelie, așa cum conține întregul în fiecare secțiune. Să le luăm pe rând:
Timpul s-a împlinit. Isus, prin Duhul Sfânt și condus de El, anunță că Împărăția lui Dumnezeu a sosit. Cel care Îl întâlnește simte plinătatea timpului și trăiește deja în Împărăția Sa. Plinătatea timpului o simt atunci când primesc dragostea lui Dumnezeu. Această iubire nu este niciodată atât de completă în noi încât să nu putem primi mai mult. Chiar și într-o relație profundă, iubirea întotdeauna crește, se extinde continuu. Dumnezeu se arată prin Isus, Isus Îl poartă pe Tatăl și pe Duhul Sfânt, de aceea apostolii, care Îl privesc în ochi, nu pot rezista, își lasă imediat plasele și Îl urmează. Și pentru mine timpul este deplin atunci când Îl primesc și Îl port în mine.
A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. (Ioan 1:35) Ioan Botezătorul nu se propovăduiește pe sine, ci mărturisește întotdeauna despre Isus. El îl arată pe Isus în viața și cu viața lui. Când îndoielile îl afectează în închisoare, el și atunci își trimite ucenicii la Iisus și prin ei Îl întreabă: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Lc 7:19) Scriptura de mai sus subliniază, de asemenea, că atunci când apare Mielul lui Dumnezeu pe care îl propovăduiește Ioan, Botezătorul va da drumul propriilor săi ucenici. Eliberarea nu este ușoară. Ne place să fie a noastră tot ceea ce realizăm. Vrem să ne însușim oamenii pe care i-am primit ca membri ai familiei sau prieteni. Dar ce este al nostru nu este cu adevărat al nostru, l-am obținut doar pentru o vreme. Nici viața nu este a noastră. Obținem tot și toată lumea ca dar pentru o vreme. În cuvintele jertfitoare ale Sfântului Ignațiu de Loyola: „Tot ce am și ce sunt, mi-ai dat, gratuit...”.
