A da speranță fără perspectivă

„Tot ceea ce știm este când ne testează din nou, nimeni nu poate spune însă, când ne putem întâlni din nou cu familia” – spune o asistentă medicală în numele celor 14 colege ale sale. La momentul vizitei noastre în Căminul de bătrâni Sf. Luca din Odorheiu Secuiesc al Caritas Alba Iulia, aceste colege erau separate deja de 12 zile de propriile  familii. Dintre cei 32 de beneficiari ai căminului, 20 de persoane au fost testate pozitiv la Covid, așa că asistentele medicale și îngrijitoarele au fost nevoite să se mute în clădirea Kolping, aflată în apropierea căminului și să meargă de acolo la servici.

Nu este prima oară când angajații sunt izolați de familiile lor. În primăvară, în timpul primului val al pandemiei au locuit în cămin, în schimburi de câte 2 săptămâni, știind că sunt izolați conform prevederilor legale 14 zile consecutive. „Am trei copii mici acasă și nu pot răspunde la întrebarea lor, când voi fi din nou acasă” – a povestit o colegă despre cea mai mare durere a ei, în timp ce o altă colegă simte că și-a abandonat soțul din cauza acestei situații excepționale, lăsându-l să se descurce singur, pe lângă servici, cu educația copiilor, îngrijirea zilnică a animalelor.

Unii dintre colegi s-au bucurat pentru faptul că această experiență, trăită în comun, i-a sudat mai bine. Încurajator pentru ei a fost și faptul că niciunul nu s-a îmbolnăvit. Astfel, după satisfacerea propriilor ore de muncă, s-au întors să-și ajute colegii la schimbarea scutecelor, la hrănirea bolnavilor din cămin. „Încercăm să ne mascăm tristețea în fața bătrânilor, oricum le este și lor foarte greu, din martie nu au mai putut primi vizitele rudelor, noi trebuie să îi însuflețim, să-i încurajăm. ,,Din fericire nu există pacienți în stare gravă ” – a spus un membru al personalului, adăugând că și membrii familiilor persoanelor în vârstă se interesează frecvent de situația acestora și așteaptă vești bune.

György Péter, directorul Departamentului Sociomedical al Caritas Alba Iulia, superiorul asistentelor medicale la domiciliu, al serviciului de asistență comunitară rurală  și al comunității de lucru a mai multor cămine de bătrâni, ar fi dorit să dea un răspuns clar la întrebarea principală a angajaților. Nu le putea indica când vor reuși în cele din urmă să plece acasă, existau întotdeauna instrucțiuni diferite de la autoritatea de sănătate publică. În timp ce în urmă cu câteva zile, încă exista presupoziția că, dacă 80% din populația  comunității a trecut prin boală, se poate spera la o revenire  la normal, ulterior, acest lucru nu a mai fost  la fel de explicit. „Era de așteptat ca acest lucru să se întâmple, virusul nu putea fi oprit, ci doar întârziat, iar rezidenții căminului sunt cei mai vulnerabili. Autoritățile sunt indecise, iar noi trebuie să răspundem și  întrebărilor și nevoilor personalului, suntem puși între ciocan și nicovală. Este greu să-i îndepărtezi pe oameni din sânul familiilor lor, să-i menții în nesiguranță” – a spus dl.  director. Gândindu-se  la persoanele în vârstă atunci când a spus că dacă ar exista o modalitate de a face acest lucru, persoanele infectate ar trebui îngrijite în incinta căminului, acesta s-a referit la dificultatea de adaptare la noi situații și medii, când chiar mutarea  dintr-o cameră în alta i-ar afecta,  iar internarea lor într-o unitate medicală  i-ar destabiliza. Pentru a se simți în siguranță chiar și bolnavi fiind, este foarte necesară să fie asistați cu răbdare și prezență continuă de către personalul medical și de îngrijire. Chiar dacă statul nu va sprijini recompensarea efortului suplimentar depus de personal, asociația va căuta astfel de posibilități din resursele proprii, așa cum a procedat și pe parcursul perioadei de urgență. Soluțiile trebuie găsite deoarece persoanele în vârstă beneficiare nu pot rămâne fără îngrijire, iar personalul este pus în situația de a face eforturi suplimentare considerabile.

Dl. director a mărturisit, de asemenea, că soluțiile aplicate trebuie căutate continuu și trebuie personalizate, adaptate fiecărei unități în parte, atunci când vorbim de Miercurea Ciuc, Gheorgheni sau Valea Izvoarelor. O altă mare îngrijorare a domnului Péter György se referă la o posibilă durată a imunității dobândite: „Este posibil să fim în aceeași situație peste 3 luni”.

În timpul conversației noastre de săptămâna trecută, angajații Căminului de Bătrâni Sf. Luca au spus că se încurajează reciproc până se va găsi o cale de ieșire. De exemplu, un coleg de muncă a căutat zilnic citate, prin intermediul acestora trasmițând încurajare: „dragostea ne poate învăța totul, astfel încât să putem fi curajoși, credincioși, devotați … putem deveni chiar eroi” – a adăugat el cu speranță, neștiind, că peste câteva ore vor fi informați despre decizia oficială: pot pleca acasă.