Ar sluji ajutorul primit

Mă întâmpină cu o sclipire în ochi și își oferă ajutorul, acel bărbat a cărui viață s-a schimbat acum câțiva ani. De atunci el a înțeles în ce constă adevărata valoare, unde se poate căuta sensul vieții și de ce merită să fim recunoscători.

Foto: Bartalis Fotó

I-a devenit „mesager” Csiki Cristina, cea care odată a lucrat ca și îngrijitor bătrâni la domiciliu în cadrul Asociației Caritas Alba Iulia, ca mai apoi extinzându-și competențele de acordarea a ajutorului prin aprofundarea dezvoltării competențelor în mișcare în prezent predă ca și trainer.

Așadar, Cristina a adus un mesaj de la Lăzarea: un bărbat la recuperarea căruia a putut participa cu câtva timp în urmă, se oferă să acorde ajutor celor care au nevoie.  Exista intenția, exista și posibilitatea, doar avea nevoie un intermediar, care să facă această intenție publică. Astfel l-am vizitat pe Bartalis Attila în locuința sa din Lăzarea.

Attila, tu ai paralizat la cinczeci de ani

„S-a întâmplat astfel: la data de 27 august 2015 am suferit un accident vascular cerebral. M-au dus în spitalul din Miercurea-Ciuc, unde eram singur într-un salon. Era extrem de cald și m-am gândit că ar fi bine să mă adun și să fac un duș. Atunci am realizat că nu sunt capabil să merg și am înțeles, că Attila, tu ai paralizat la cinczeci de ani” – își aminteste Bartalis Attila cele întâmplate acum patru ani.

Paralizia a fost ca o lovitură venită asupra unui bărbat cu stare și dornic de activitate, un om aflat într-o continuă mișcare și prezent în toate activitățile.

„M-am schimbat îngrozitor. Veneau prietenii în vizită, mă încurajau, dar la scurt timp fiecare trebuia să iasă din salon pentru a da un telefon sau pentru altceva, dar defapt ieșeau să plângă văzând ce am devenit.”

Attila și-a dat foarte repede seama care a fost cauza fizică a accidentului vascular cerebral: timp de o săptămână a renunțat la tratamentul medicamentos antihipertensiv. Urma să meargă la o nuntă, veneau zilele comunei și s-a gândit că ar putea să petreacă fără ca o boală de familie să-i cauzeze probleme.

Știa că el era cel care a renunțat la medicamente, totuși la început credea că l-a bătut Dumnezeu. Acum însă are o altă teorie: „A fost un cadou de la Dumnezeu. A fost o atenționare, să mă bucur mai mult de viață. De atunci mi s-a schimbat enorm viziunea și relația mea cu oamenii și cu Dumnezeu. Mi-am dat seama, că trebuie să ceri de la Dumnezeu și el îți va dărui, dar discret. Nu se implică agresiv în viața nimănui. Am început să-i selectez pe cei care sunt prieteni doar de fațadă, pe cei care nu vor să înteleagă că nu merită să alergi toată viața. Pe mine m-a oprit Dumnezeu, am devenit mai prudent, mai precaut am învățat să trăiesc cu aces handicap. Am realizat că dacă nu renunți și încerci poți să îți corectezi viața. Nu ai voie să renunți! Eu asta am primit de la Dumnezeu și cu asta trebuie să trăiesc. Unul dintre băieții mei s-a însurat pe curând, iar celălalt se pregătește de însurătoare, vreau să-mi cunosc nepoții și să povestesc cu ei.”

În așteptarea Crăciunului

Attila acum patru ani s-a paralizat pe partea dreaptă, nu și-a mai putut folosi mâna și piciorul, iar când a ajuns acasă de la spital, familia nu știa cum să îl ajute în mod profesional, ei puteau „doar” să-l iubească. Dar a sosit ajutorul de la caritas prin Cristina, ea „a fost mai mult decât un expert în mișcare, a fost cel mai mare suport sufletesc după familia mea. Mi-a fost alături, mi-a ascultat temerile și m-a încurajat.”

Încă de la început, când fiecare mișcare necesita o concentrare aparte, încă de atunci au convenit, că va veni timpul când Attila va cânta la pian cântecul de crăciun preferat. La momentul respectiv numai Cristina credea cu adevărat că se va întâmpla acest lucru, Attila deși sceptic și-a făcut „temele” în mod regulat.

Efecte secundare și posibilități

A sosit în sfârșit momentul când – cu ajutor – a reușit iar să meargă, a folosit din nou bicicleta, este adevărat că doar varianta cu trei roți, iar din bunăvoința lui Kozma Albert a devenit și posesorul unei biciclete electrice.

În prezent, spune el, mersul nu este perfect, și cu toate că își poate folosi mâna, nu este capabil de mișcări fine. Nu poate scrie cu toate că ar avea multe de scris. În trecut i-a plăcut să cânte la pian, dar azi nu mai este nici o plăcere să caute notele în mod încetinit pe claviatură.

A renunțat la cântat, dar melodia favorită de Crăciun promisă poate s-o cânte și azi.

„Am avut o voce frumoasă dar și asta s-a stricat ca și efect secundar. Obrazul meu arată ca după anestezie la stomatolog, este amorțit și nici gusturile nu le simt normal…” – enumerând defectele, dar corectând imediat: se poate trăi cu toate acestea.

Trebuie și merită, asta vrea să le transmită tuturor acelora care nu au speranță de viață.

„Nu pot să ofer ajutor fizic doar psihic. Sunt multe persoane cu dizabilități și fără speranță cărora trebuie să le explic, și cred că sunt pregătit pentru asta, că este crunt să fi bolnav dar viața merită să fie trăită, nu are rost să renunți.

Bartalis Attila dorește să transmită un mesaj prin noi: vrea să slujescă pentru ajutorul primit. Este dispus să stea de vorbă cu bolnavi, cu cei care numai au speranță. Simte compasiune pentru ei și crede că poate să le redea speranța. Căutați-l, recomandați-l cu încredere!

Au trecut câteva zile de când am scris aceste rânduri și s-a dus vestea prin intermediul internetului, când m-a sunat Attila. Mi-a mulțumit în deosebi pentru faptul, că a fost deja căutat.  Un bolnav i-a cerut ajutorul, iar apoi aparținătorii unui alt bolnav au apelat la ajutorul lui. Nu ai voie să renunți, repetă zilnic Bartalis Attila pentru alții, și totodată pentru el însuși.

Balázs Katalin