Poate fi marșul de inspecție un răspuns la distorsiunile sistemului?

Nici casele de copii, nici căminele pentru vârstnici ale Asociației Caritas Alba Iulia nu au stat departe de seria inspecțiilor oficiale efectuate la nivel național. Printre acestea amintim: Căminul pentru persoane vârstnice „Sfânta Elisabeta” din Gheorgheni, Centrul „Sfântu Luca” din Odorheiu Secuiesc, Centrul rezidențial „Casa Providenței” din Valea Izvoarelor, Locuința protejată pentru persoane vârstnice din Șumuleu Ciuc, Căminul pentru preoți și bătrâni „Pastor Bonus” din Odorheiu Secuiesc și Casa de tip familial Sfântul Ghelasie din Stremț. În legătură de inspecțiile executate la instituțiile organizației caritative ale bisericii catolice,  colega noastră Balázs Katalin a discutat cu dr. Márton András, directorul Asociației Caritas Alba Iulia. 

Formare – dr. Márton András lucrează cu colegii în Căminul de Vârstnici Sfânta Elisabeta

–  Seria inspecțiilor se apropie de sfârșit. Care sunt remarcile dumneavoastră ca director al Asociației Caritas?

În primul rând aș dori să confirm ceea  ce este evident – că inspecțiile sunt importante, au sau pot avea un rol, dacă atitudinea, motivul și intențiile organelor de inspecție se îndreaptă către o direcție bună, adică spre direcția îmbunătățirii sistemului și a asistenței, în vederea protejării drepturilor și a calității vieții  beneficiarilor. Pe durata acestui „marș” de inspecție însă,  accentul a fost pus pe altceva. A avut mai degrabă caracterul unui campanii politice, ca și cum ar fi fost dat la comandă, ca toate organele competente  să controleze fiecare instituție din fiecare județ, timp de o săptămână. Este imposibil. Controlorii, bineînțeles, erau mișcați de constrângerea acestei porunci puternice.

–  Ce neregularițăți au găsit inspectorii în căminele care funcționează în  asociația caritativă pe care o conduceți?

Este interesant cât de adânc este întipărit în noi ca atunci când vorbim despre o inspecție să  întrebăm în primul rând de neregularități. Spun asta tocmai pentru că am primit feedbackuri pozitive la toate instituțiile Caritas, aprecieri, care se refereau atât la condițiile de locuit, cât și la profesionalism și atitudine umană. Bineînțeles, au existat și mici neregularități pentru care am fost penalizați, așa cum, conform informațiilor noastre, au fost penalizate și celelalte instituții din țară. De exemplu nereguli ca: priză spartă, calorifer cu rugină în baie, lipsa unui buton de panică la fiecare pat, cameră tehnică cu centrală termică lipsită de eticheta: „pericol de explozie” sau supravegherea cu camera video care nu acoperă fiecare spațiu. La una dintre instituțiile noastre a fost menționat în procesul verbal că lenjeria de pat era colorată, cu modele și nu albă. Asta nu înțelegem nici acum… Cu alte cuvinte, au fost identificate mici nereguli, care pot apărea oricând și care trebuie și pot fi corectate încontinuu. Însă nu am avut parte de nici o condamnare serioasă, nu ni s-a revocat nici o licență de funcționare, dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, colegii și instituțiile noastre au fost apreciate verbal.

– Cum au trăit colegii aceste controale la fața locului? Ce a ieșit la iveală din rapoartele lor? Care era atitudinea inspectorilor? Dar observațiile lor?

Câți oameni, atâția inspectori. Conform colegilor, deși existau și inspectori neprietenoși sau chiar ostili, în general atitudinea lor era constructivă, profesional corectă, omenească, respectuoasă. Inspectorii, mai degrabă păreau epuizați. Este clar că și ei  sunt victimele acestui marș inuman. Mulți dintre ei chiar s-au simțit incomod în această situație în care au fost implicați.

– În scrisoarea adresată Confederației Caritas,  ce anume a considerat important de comunicat domnul Márton András și de ce?

Evidențiez că,  în România,  sistemul de asistență socială este extrem de fragil și, comparativ cu statele europene, rămâne în urmă și se diferențiază masiv de ceea ce este considerat a fi asistență socială modernă. Prevederile legale și standardele de calitate sunt departe de realitatea vieții de zi cu zi, finanțarea este imprevizibilă și insuficientă, dificultățile furnizorilor de servicii cresc continuu, iar, în același timp, crește exponențial și nevoia pentru asistență socială, datorită îmbătrânirii populației și a emigrării masive a generațiilor tinere. Acesta este motivul pentru care nu consider întărirea acestei atitudini pedepsitoare-biciuitoare a fi o atitudine oficială înțeleaptă și durabilă.

– În legătură cu inspecția ați menționat o distorsionare a sistemului

Categoric! Conform Paul Waczlawik, terapeut de renume mondial și profesionist în comunicare: „Dacă singurul instrument al unui individ este ciocanul, el va vedea peste tot numai cuie.” Aceasta este logica puterii în țara noastră, nu doar în domeniul asistenței sociale, fapt care este dovedit vizibil și de această acțiune. Atunci  când ar exista interesul elementar al țării și al oamenilor ca sistemul de asistență socială să se înflorească, nu mi se pare oportun ca organele de inspecție să treacă cu buldozerul peste fiecare furnizor de asistență socială, care, în ciuda dificultăților, a reușit să supraviețuiască. Au pus o presiune atât de mare pe umerii acestora, încât mulți și-au încheiat activitatea.

Se poate imagina la propriu  cum este când, la o instituție socială, cum ar fi un centru rezidențial, apar opt persoane diferite, zece-cincisprezece oameni, printre care și polițiști în uniformă, cu mașini oficiale, în același timp. Puține locuri de crimă mi-aș putea imagina, unde ar apărea o astfel de paradă. Ne putem imagina în ce stare sufletească au putut fi colegii noștri, care au trebuit să îndeplinească cererile și revendicările multitudinii de inspectori și să asigure îngrijirea de zi cu zi a beneficiarilor în același timp. Trebuie imaginat cum trăiesc această campanie, sau mai bine zis asalt, cei îngrijiți. Pentru că multora nici nu li se poate explica ce se întâmplă, pur și simplă datorită faptului că nu aud sau nu percep ceea ce li se spune. Și nici nu este greu de presupus ce fel de imagine se generează, după o astfel de acțiune, despre furnizorii de asistență socială în conștiința publică. Însă, putem vizualiza și situația inspectorilor, care au fost forțați intens „de sus”, să efectueze maratonul controalelor de o săptămână, de dimineața până seara. Cred că acest tip de inspecție reprezintă un abuz al puterii împotriva tuturor participanților și generează o rană greu de vindecat a  sistemului de asistență socială, fragil și nedezvoltat, la entuziasmul și credința fiecărui personaj că acest lucru s-ar putea face și bine și frumos, pe lângă premisa bunei-credințe și prezumția de nevinovăție.

–   Înșirarea problemelor comparate cu propuneri constructive s-ar putea direcționa către oportunități. Din punctul dumneavoastră de vedere la ce fel de sprijin sau de cooperare oficială ar avea nevoie organizația care administrează case de copii și cămine de bătrâni?

Dacă reflectez la întâmplările recente, cred că ar fi fost mult mai eficient dacă inspecțiile ar fi fost derulate într-un interval de timp mai larg, dacă ar fi fost pregătite în prealabil și dacă ar fi fost trimis doar un singur reprezentant de la o anumită instituție în același timp. Dar dacă luăm în serios faptul că avem mare nevoie de un sistem de asistență socială îmbunătățit, atunci, în interpretarea mea, nu aceasta ar trebui să fie direcția inspecțiilor. Mai degrabă ar trebui să fie plănuite și calculate. Condițiile, profesionalismul, umanismul și calitatea vieții ar trebui dezvoltate pas cu pas, de la bun la mai bun și, între timp bineînțeles, ar trebui filtrate lucrurile nesustenabile și inadmisibile. Asta nu este o utopie, pentru că numeroase organizații partenere ale noastre din Europa au experimentat: inspecția luminează obiectul inspecției, inspectorii discută cu intenții bune cu furnizorii și, înțelegându-și reciproc punctele de vedere, creează împreună condițiile, ritmul și pașii măsurilor, care trebuie efectuate. În acest fel, s-ar putea să se întărească înțelegerea, respectul reciproc, iar reprezentanții instituțiilor oficiale nu ar sta în fața furnizorilor ca „o armată de pedeapsă”, ci am putea coopera ca o adevărată echipă, pentru a îmbogăți viețile altora. Conform unui profesor drag mie: „Fie că vă place sau nu, la cooperare nu există alternativă.”

Tradus de Orbán Júlia

Legături:
Pe ordinea de zi: îngrijirea de lungă durată (întâlnire la Miercurea Ciuc)
Provocările îngrijirii pe termen lung în Europa (Caritas CARES! report 2023)