Asistentul comunitar rural la domiciliu care poate fi invitat în casă, rugat să mai rămână

„Nimic nu poate fi numit ușor în lumea de astăzi. Am aproape optzeci de ani, copiii sunt departe în străinătate, sunt stabiliți acolo. Acasă am rămas atât de puțini că nu ai pe cine să rogi să-ți deschidă poarta. Nu mergem nicăieri, soțul meu are și el aproape nouăzeci de ani, iese doar odată la două zile să cumpere pâine. Nu ne putem baza nici pe cei de la Caritas, și pe ei îi așteaptă în multe locuri. Fiecare epidemie are un sfârșit, sperăm că într-o zi se va sfârși și aceasta”, spune o femeie din Inlăceni, exprimându-și nevoia uriașă de a întâlni oameni.

Relațiile umane sunt în pericol iminent – un coleg al Caritas Alba Iulia trage un semnal de alarmă, citând cuvintele unui beneficiar în vârstă din Lăzarea: „Acesta este al treilea război mondial, în care se ucid relațiile, întâlnirile personale”. Nu încearcă să provoace panică, ne avertizează însă: să nu uităm că nu trebuie să renunțăm unul la celălalt.

„Există din ce în ce mai mulți oameni care nu pleacă de acasă și nimeni nu le deschide ușa. Când intru pentru a duce masa de prânz, să măsor tensiunea arterială, mă apucă doar de mână și mă roagă să mai stau puțin”. „Intru în casa în care merg de ani de zile. Tanti își pune masca imediat și se așează la un metru și jumătate de mine. Pentru că a auzit la televizor, trebuie să te comporti așa”, iată două tipuri de atitudini pe care asistentul comunitar rural le întâlnește în succesiune rapidă, motiv pentru care se teme pentru relațiile umane. Caritas Alba Iulia are servicii de asistență comunitară rurală în mai multe așezări: la Lăzarea, Ghiduţ, Păuleni, Tulgheș, Hagota. Iar la Trei Fântâni își desfășoară activitatea asistentul comunitar care a urmat și cursul de îngrijire a persoanelor vârstnice, astfel încât el poate ajuta persoanele în vârstă, bolnave și mai eficient.

Înăsprirea regulilor impuse de pandemie au deschis, de asemenea, un nou capitol și în viața asistenților comunitari. Dacă în timpuri pașnice una dintre sarcinile lor principale a fost transportarea copiilor la școală, astăzi, datorită educației formale  online, această activitate este întreruptă. Doar copiii din Trei Fântâni trebuie transportați la Căminul de copii al Fundației Sf. Francisc de la Gheorgheni, unde  pot beneficia de condiții pentru desfășurarea cursurilor online. De asemenea, transportă mai rar pacienți la medic, din cauza virusului fiind nevoie de programare. Beneficiază mai des de asistență telefonică, iar dacă problemele se agravează, se cheamă ambulanța. Asistentul comunitar rural merge mai des la medicii de familie: preia rețetele, cumpără medicamentele și le duce acasă sătenilor bolnavi. Și cumpărăturile s-au redus, oamenii nu cheltuiesc inutil și găsesc și la magazinul local cele necesare… în timp ce pot afla  și știrile locale.

Cu cât o așezare este mai mică, cu atât există mai puțină teamă, pare adevărat, potrivit asistenților comunitari rurali, asistenților medicali și îngrijitorilor. Acolo unde mai mulți sunt infectați, se tem că nu vor exista supraviețuitori și vor fi și ei îngropați, astfel încât nimeni să nu-i poată însoți în ultima lor călătorie, „îi aruncă doar în groapă”. Acolo unde nu au existat cazuri de infectare sau rata îmbolnăvirilor este scăzută, există mai puțină anxietate, nu există un exemplu tangibil de suferință, nici un motiv de teamă. La Trei Fântâni, de exemplu, nici o persoană nu a fost încă „încoronată”, fiecare își vede acasă de treabă. Asistentul comunitar rural are mai puține drumuri de făcut, așa că au mai mult timp la dispoziție pentru a fi împreună. Acest lucru îl pot experimenta și cei din Păuleni, mulți dintre aceștia trăind singuri. E o mare bucurie pentru ei ca cineva le deschide ușa.

Serviciul de asistență comunitară rurală aparținând Departamentului sociomedical al Caritas se află într-o transformare, este necesar să se adapteze la noile timpuri pentru a servi cel mai bine comunitatea. Asistentul comunitar rural este acum eroul lor – spune directorul Péter György.

Trebuie recunoscute noile nevoi ale satelor izolate și să încercăm să  răspundem acestora prin implicarea asistentului medical, îngrijitorului, asistentului comunitar rural, ca serviciu de caritate… ca persoană care caută cealaltă persoană.