Butonul de panică – O soluție pentru siguranța vârstnicilor

Mobile for Good este un program amplu din România dispus de Fundația Vodafone pentru a îmbunătăți viața persoanelor dezavantajate sau a celor cu probleme de sănătate.

150 de telefoane au fost puse la dispoziția Organizației Caritas Alba Iulia Îngrijire la Domiciliu din care deja 110 au fost distribuite la vârstnici bolnavi în județele Covasna, Mureș, și Harghita, urmând ca cele rămase să fie distribuite în județele unde organizația mai are activitate. Telefoanele sunt dotate cu un buton de panică pentru situațiile de urgențe. Apăsând butonul de panică de către persoana vârstnică, semnalul ajunge într-un sistem infromatic, care alertează îngrijitoarea print-un apel și SMS. Îngrijitoarea imediat poate apela beneficiarul și poate să afle cauzele alertei sau după caz, poate să se deplaseze și la domiciliul beneficiarului. În cazurile în care se impune, poate să alerteze și ambulanța.

Ideea de introducere a acestui serviciu s-a născut în urma unor necesități reale pe parcursul a mulți ani de experiență în acordarea serviciilor de îngrijire socio-medicale la domiciliu pentru persoanele vârstnice. O colegă de a noastră a găsit un bătrân bolnav căzut după două zile la podea, pentru că nu a fost în stare să ceară ajutor. Atunci ne-am dat seama că trebuie să facem ceva… am apelat la Mobile for Good de la Fundația Vodafone.

Mai jos prezentăm câteva cazuri care au impresionat mult pe colegii noștrii:

D-ul T. I. locuieşte în condiţii sărăcăcioase. Intrând pe poarta ei apare o imagine uimitoare. O casă veche, de pe care a căzut în unele locuri tencuiala, zidurile exterioare fisurate. Intrând în casă vedem prima oară un fel de depozit pentru lemne, ferăstrăul şi o mătură. Din acest spaţiu este intrarea în camera domnului I. Priveliştea ce ne aşteptă în cameră e de nedescris. Aerul şi pereţii camerei sunt umede şi sunt dăunătorii sănătăţii. Înălţimea camerei e foarte mare, fapt care face imposibil încălzirea ei la o căldură optimă. Domnul I. se poate deplasa cu greutate, are handicap fizic, o torsiune la gleznă. S-a întâmplat ca asistenta de la Caritas a găsit inconştient și cu ajutorul ei  a fost dus la spital. Nu demult a fost operat cu prostată. Condiţiile igienice în casă sunt precare. Domnul I. nu mănâncă regulat, organismul ei este foarte slăbit. După spusele lui, colega asistentă de la Caritas îi este un mare ajutor, face curăţenie, spală vasele, aprinde focul în sobă. Telefonul pe care a primit de la Caritas în cadrul programului e de neînlocuit. Are foarte mare nevoie de el, fără telefon nu se mai simte în siguranță. Nu îi mai este frică, acum s-a liniștit că îl are la îndemâna în orice moment când are nevoie de ajutor – Both Emese, asistentă socială.

Doamna Maria are 88 de ani şi trăieşte în Tîrgu Mureș. Este necasatorită, nu are copii. Trăieşte singură într-o casă particulară, care este alcătuită dintr-o cameră şi o bucătărie, dar ea foloseşte doar bucătăria. Locuinţa este ordonată, curată, simplă. Nu are bani penru intreţinere, modernizare. Are o pensie pentru nevăzători de 234 lei. În tinereţe era croitoreasă. Cîştiga bine, se gîndea la bătrîneţe, avea economii, însă devalorizarea leului a spulberat speranţa de a avea un trai decent în urma  muncii depuse de-a lungul vieţii. Din 2003 este în evidenţa Caritas Ingrijire la Domiciliu. Este diagnostizat cu cardiopatie ischemică cronică, diabet zaharat insulinodependent şi hipertensiune  arterială.  Nu vede şi nu aude bine. Starea ei de sănătate se înrăutăţeşte treptat. Are un ajutor de la asistenţa socială al  consiliului local, o dată pe săptămînă, pentru curăţirea locuinţei şi  cumpărături. Ceea mai importantă sursă de supravieţuire a ei este credinţa  nemărginită  în Dumnezeu,  ceea ce a fost şi este specific pentru  viaţa ei de toate zilele. Doamna Maria fost foarte bucuroasă, primind vestea de teleasistenţă şi ne-a mulţumit sprijinul şi ajutorul acordat, în ceea ce priveşte legătura  permanentă cu îngrijitorii organizaţiei noastre. Telefonul cu butonul (roşu) de panică îi dă o siguranţă în singurătatea ei – Csíki Dénes, asistent social.

D-na Agneta a trecut de 75 de ani, locuieşte în comuna Lemnia, într-o casă formată dintr-o cameră şi bucătărie, modest mobilată. Este văduvă de un an. Are 4 copii, fiecare cu familie. Relaţia ei cu copii este una puternică, copii vizitează pe mama lor în mod regulat, însă din cauza programelor lor zilnice încărcate nu pot fi alături de aceasta atât de des cât ar dori ea. D-na Agneta locuieşte într-o zonă destul de izolată a satului, cel mai apropiat vecin stând la aprox. 300 m. Deplasarea acesteia în exteriorul casei este destul de limitată din cauza hipertensiunii arteriale de care suferă. Din aceste cauze ea nu are posibilităţi de a comunica, colabora cu vecinii, singura companie a ei rămânând radioul şi televizorul. La aflarea posibilităţii de către asistenta medicală de la Caritas, de a avea un telefon mobil prin care este posibilă comunicarea atât cu asistentă cât şi cu copiii şi care poate să ofere Agnetei un fel de siguranţă când are nevoie de ajutor, aceasta şi-a manifestat interesul de a beneficia de o astfel de facilitate. În februarie când ne-am dus la ea să predăm telefonul, aceasta stătea în pat şi asculta radioul. S-a bucurat când ne-a văzut dar în acelaşi timp a devenit puţin agitată deoarece nu era sigură că o să reuşească să înţeleagă funcţionarea telefonului mobil. A şi menţionat de altfel că niciodată nu a avut un astfel de aparat şi că nu posedă astfel de cunoştinţe dar s-a liniştit când a realizat că nu este complicat funcţionarea lui. După ce i-am explicat şi rolul butonului de panică aflată pe spatele telefonului, d-na Agneta, cu ochii înlăcrimaţi, ne-a mulţumit mult pentru gestul nobil făcut de noi şi ne-a spus că de acum încolo se va simţi mai în siguranţă pentru că va putea să ceară ajutor mult mai uşor, nu va trebui să străbată drumul lung până la vecini, şi nu în ultimul rând va avea posibilitatea de a ţine legătura cu copiii mult mai uşor – Vátány Anabella, asistentă socială.