Doamna în vârstă acceptă jocurile copilăriei

Îmbătrânirea este un proces în viaţa noastră pe care foarte mulţi persoane în vârstă acceptă destul de greu. Cum trec zilele, lunile, anii, ei devin din ce în ce mai slabi din punct de vedere fizic, ceea ce este pentru mulţi inacceptabil. Tocmai de aceea noi, cei care am ales ca profesie îngrijirea bolnavilor la domiciliu, încercăm într-una să îmbunătăţim, să înveselim zilele acestor vârstnici.

Povestea mea include o doamnă vârstnică care nu se poate mişca, este legată de pat de doi ani. Încerc să includ în viaţa ei oportunităţile şi frumuseţile oferite de viaţă. Când intru în cameră, mă primeşte o faţă frumoasă cu o privire plină de durere şi tristeţe. Când îi schimb scutecul, simt de multe ori atingerea mâinii ei plină de riduri. Îmi povesteşte cu lacrimi în ochi despre viaţa ei de demult şi de acum.

O consolez, o mângâi, apoi îmi continui munca cu jocurile copilăriei. Câteodată se alătură şi ea în jocurile şi rimele mele, şi pot simţi eliminarea tensiunii în ea.

Am observat că această doamnă în vârstă este în stare să accepte jocul şi comportamentul meu copilăresc care este pentru ea cadou de la Dumnezeu. Iarna ne bucurăm împreună pentru zăpadă, primăvara pentru copacii înfloriţi şi razele calde ale soarelui. Vizita mea zilnică o înveseleşte, dispare tristeţea din ochii ei. Când se uită la mine, deja ştiu ce doreşte: să-i povestesc despre o temă interesantă, deoarece – după cum zice ea – acesta îi dă putere pentru suportarea greutăţilor zilnice. Şi ea îmi povesteşte într-un mod înţelept despre cele mai importante momente ale vieţii ei. Ca rămas-bun, eu o îmbrăţişez, ea cere pentru mine de la Dumnezeu putere şi sănătate, s-o pot înveseli.

În astfel de momente simt că îngrijirea bolnavilor la domiciliu rămâne cea mai curată şi frumoasă profesie pe lume.

(Szöllősi Edit)