Experienţele lui Nagy László, asistent social

A fost o sarcină solicitantă vizitarea familiilor, motivarea copiilor pentru a participa la programe, conștientizarea importanței acestora în așa fel, încât să evităm stigmatizarea, excluderea, și să facilităm integrarea socială. Dar în toate acestea ne-au ajutat acei profesori, referenți sociali și preoți, cu care împreună am făcut vizitele la aceste familii.

Datorită vizitelor repetate localnicii ne-au cunoscut repede, chiar mai mult, ne așteptau. Ne-au vorbit în mod deschis despre problemele lor, ne-au cerut ajutorul, și ne-au mulțumit pentru prezență. Eu am ținut 5-6 activități de grup pentru dezvoltarea competențelor, 8-10 pentru corepetare, și am participat la 40 de vizite la familii.

În decursul acestor activități, grupurile de dezvoltare a aptitudinilor s-au bucurat de un succes deosebit în rândul copiilor. Pe lângă dezvoltarea comunicării, orientării în spațiu, atenției și spiritului de observație, a fost importantă și dezvoltarea integrării și cooperării. Pentru mine a însemnat foarte mult satisfacția succesului de a-i învăța, a-i educa și a-i dezvolta pe copii cu mijloace informale.

Am primit multe confirmări pozitive, ceea ce se datorează faptului, că ne-am făcut munca bine. Cu toate acestea, bineînțeles a fost dificil să păstrăm disciplina și să eliminăm absenteismul.

În grupul părinților experiența mea a fost, că nu au nici un fel de sprijin în educarea, cu învățătura copiilor și în problemele lor de zi cu zi. Deseori se întâmplă să ne așteptăm, ca părintele analfabet să-și învețe copilul să scrie. Acestea sunt lucruri absurde, dar cu intervenția unui specialist situația se poate îndrepta.

În urma activităților cred că este important de a formula nevoia stabilirii unui sistem în viața familiilor, după care să se poată ghida pedagogii, preoții, specialiștii, părinții, surorile și frații în munca și viața lor de zi cu zi.

Nagy László, asistent social