Gândul de Paste – Învierea lui Isus Hristos

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simion Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus”. A ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Simion Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că El trebuia să învie din morţi. (Ioan 20, 1–9)

Numai atunci o să fie Paște în noi dacă nu rămânem pe nivelul sărbătoririi superficiale. Astfel putem să primim darul vederii, care poate fi de mai multe feluri.

Maria Magdalena, Simion Petru și Ioan au văzut câte ceva la mormânt. Este ciudat că toate cele trei „viziuni” sunt consemnate în Evanghelie cu diferite termene grecești.

Maria Magdalena a văzut pur și simplu cu „blepein”, adică numai s-a uitat.
Petru a văzut cu „teoreinnel (theoria)”, adică văzul lui a fost trecut prin prisma a câtorva idei.
Ioan vedea cu „horao”, din care provine cuvântul oracol, care înseamnă să vezi dincolo de imagine, să înțelegi și să trăiești evenimentele.

O profesoară m-a întrebat odată: oare n-am putea afișa pe perete o reprezentare a învierii? Vederea crucii e atât de tristă. Ei nu i-a plăcut crucea. De aceea a suferit mult, pentru că nu a vrut să accepte suferința. Însă dacă ne îngenunchiăm în fața crucii și depunem suferințele acolo, doar atunci poate să începe procesul învierii. De la trezirea lentă a lui Maria Magdalena prin teoriile lui Petru până la oracolul lui Ioan. Procesul este inevitabil. Altfel mormântul deschis se va dezvăluii pentru noi!

Maria Magdalena se uită, dar vede doar cu ochiul unui om de rând.
Petru este atent, dar perceperea lui este perturbată de teoriile lui.
Văzul apostolului Ioan este profund – profunzimea celei de a IV-a Evanghelii este martorul acesteia.

Și eu mă aflu undeva în acest proces „vizual”. Pot să-mi revizuiesc atitudinea mea actuală, ca mormântul lui Isus să se deschidă altfel. Astfel și eu pot deveni deschis pentru DAR.

Vă doresc o sărbătoare cu har, și întâlnirea adevărată a învierii.

Sajgó Balázs
director spiritual