Gândul săptămânii, a doua săptămână din Advent

„Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” (Luca 3,6)

Este o anecdotă încântătoare despre muncitorii la întreținerea de drumuri. Într-o dimineață conducătorul lor îi vizita și îi spunea trist: „Băieți, avem o mare problemă! N-au ajuns lopeții, cu care ar trebui să lucrați!” Un muncitor i-a răspuns așa: „Nici-o problemă șefu’, ne putem baza unul pe celălalt.”

Accentuarea faptului, că ne putem baza unul pe celălalt, este importantă, dar — după cum ne învață și anecdota — calea comună către Dumnezeu este credibilă doar atunci, dacă fiecare își ia partea din muncă personal, deoarece poteca spre Dumnezeu este prezentă în fiecare dintre noi. Când Papa Benedict al XVI-lea a fost întrebat, câte căi duc la Dumnezeu, el a răspuns: „Câți oameni sunt.” De aceea, toți oamenii trebuie să facă munca interioară, pentru a putea vedea mântuirea lui Dumnezeu așa, cum ne avertiza Ioan Botezătorul.

Aceasta este calea interioară: îndrept calea către centrul ființei mele, îndepărtez obstacolele, ca să pot să fiu prezent pentru Dumnezeul mereu prezent. Dacă lucrez la asta, voi vedea mântuirea lui Dumnezeu. Fructul procesului interior este prospețimea și mântuirea.

Dacă încerc să îndepărtez tot ceea ce împiedică curgerea iubirii în mine, s-ar putea să experimentez ceva asemănător cu ceea, ce spune Sándor Weöres în poezia sa cu titlul „Mântuirea”: „Doar pentru acea singură zi când am putut iubi să mă nasc, a meritat, sunt oare iubit, nu m-am întrebat. În întreaga mea viață doar atât s-a întâmplat, În alte dăți în prăpăstii am picat. Doar pentru acea singură zi, să mă nasc a meritat.”

O săptămână binecuvântată!

Balázs Sajgó
Director spiritual