Gândul săptămânii, prima săptămâna a Postului Mare

Marcu 1, 12-13

Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie, unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii.

Dacă ar fi să definesc perioada Postului Mare pentru oameni pentru care acesta înseamnă doar postul, tăgăduirea de sine sau pentru cei care încă nu L-au întâlnit pe Dumnezeu, dar se simt și se consideră „oameni moderni”, aș spune că: Postul Mare este un „seminar de cunoștință de sine cu Dumnezeu”.

Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaștem mai bine și pe Sine prin El!

Deci calea Postului este o cale prin care nu putem ajunge la destinație doar prin instrumente ale cunoașterii umane. Instrumentele de cunoaștere umană sunt importante fără îndoială, dar excesul Postului Mare este că mergem cu Duhul Sfânt, Care ne ajută să ne explorăm adâncurile interioare. Nu putem merge singuri pe calea autocunoașterii, pentru că atunci nu vom putea îndura pustia. Pustia nu este doar un loc, ci o stare și poate fi îndurat doar cu Duhul Sfânt.

Desigur, dacă vrem să mergem cu Dumnezeu și să ne cunoaștem mai bine în lumina Sa, nu putem scăpa de ispită.

Recunoaștem ispita în noi înșine dacă lăsăm să pătrundă în noi și credem în cele trei cuvinte înșelătoare ale Ispitei: DACĂ-ATUNCI-TREBUIE. „DACĂ Dumnezeul tău este un Dumnezeu complet, ATUNCI TREBUIE să ai mai multă pâine și TREBUIE să fii mai înainte. DACĂ Dumnezeu este Dumnezeul tău, atunci lucrurile tale ar trebui să meargă mai divin etc.”

DACĂ-ATUNCI-TREBUIE. Dacă credem împreună aceste trei cuvinte, ne abatem de la calea de a ne cunoaște corect.

Să mergem pe această cale cu Duhul Sfânt – în numele lui Dumnezeu, cu voie bună! SĂ NU SE VEDE POSTUL NOSTRU!

Săptămână binecuvântată!
Sajgó Balázs
director spiritual