Gândul săptămânii, săptămâna a 10-a

Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!. Iar el, răspunzând, le-a zis: Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei? Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: Iată mama mea şi fraţii mei! Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Marcu 3,32-35)

Cu siguranță cunoaștem zicala interesantă și plină de umor care ne explică, că atunci când vom ajunge în lumea cealaltă, vom fi surprinși de trei lucruri: unul este că vedem oameni lângă Dumnezeu la care nici nu ne-am fi gândit. Cealaltă este că cei care credeam că sunt acolo nu sunt acolo. Și a treia: spre marea noastră surpriză, suntem și noi acolo. 🙂

Mai în serios și fără a condamna pe nimeni, în fața ochilor noștri sufletești pot apărea diferiți oameni:
– cei care vorbesc mult despre Dumnezeu, merg la biserică în mod regulat, dar între timp le place să vorbească și despre alții – și nu neapărat bine. Pe scurt, bârfesc foarte mult,
– sunt cei care încep și ei din nou în fiecare zi. Se poticnesc, cad, recunosc, se ridică, încearcă din nou… acesta este atât de frumos…
– sunt cei care (aproape de neînțeles pentru oamenii care își practică religia), trăiesc în dragoste și nici nu se consideră în mod deosebit religioși… Despre aceștia din urmă se cunoaște scena biblicăcând ucenicii îi spun lui Isus că au văzut pe cineva alungând diavolul în numele Lui și ei i-au interzis acest lucru. Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceţi, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi! (Luca 9,50).

Îl putem sluji pe Dumnezeu în multe feluri …

Pot fi o rudă foarte apropiată a lui Isus dacă nu numai că Îl accept, dar și Îl urmez. Nu este îndeajuns să urăști răul și păcatul. Este mult mai important să răspândești binele. Cea mai mare armă împotriva întunericului nu este dacă mă plâng de ea, ci dacă aprind o lumină.

Mă plâng mult? Sau prefer să aprind lumina?

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
Director spiritual