Gândul săptămânii – Săptămâna a 13-lea a anului

Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine…” (Matei 10:37).

Cel care nu își ridică capul la această afirmație, fie a adormit, fie nu-i pasă ce înseamnă cu adevărat această afirmație? Isus deseori formulează câte un enunț provocativ, ca eu să-mi ridic capul și să mă gândesc: viața pământească se va sfârși și mai devreme sau mai târziu, trebuie să ies din limita timpului, pentru că voi trece în Eternitate. Nu vrea să mă sperie, ci mă avertizează: nu te acomoda permanent aici pe pământ!

Dacă îl privesc pe Isus înainte de toate, El îmi arată adevărata imagine a lui Dumnezeu și mă conduce la Tatăl, cu care pot stabili o relație personală, intimă. Ca urmare totul și toată lumea va fi la locul lui în această viață. Deci Dumnezeu nu este gelos, nu cere primul loc, ci să iubesc pe toată lumea în El, astfel dragostea mea pentru oameni va fi corectă. Atunci nu „voi imita”, nu „voi adora” pe nimeni. Pur și simplu voi iubi și respecta semenul meu!

Dealtfel cât de interesant este faptul că nici măcar nu trebuie să mor, dar vine timpul în viața pământească când se schimbă locurile: locul părinților va fi luat de soț sau soție…

“Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine.” (Matei 10:38)

Evitarea crucii, „stilul de viață fugară” pare mai ușoară, dar și aceela implică suferință. Dumnezeu nu promite că-mi va lua crucea, dar promite că mă va ajuta s-o duc. Dacă o duc fără El, viața este penibilă. Dacă o voi duce împreună cu El, voi fi vrednic de El, pentru că o port în mod divin – oferind suferințele mele!

Gilbert K. Chesterton, savantul convertit, a ajuns la credință ca adult. Gândurile sale strălucitoare sunt relevante și azi. Într-una din scrierile sale, el reflectă despre cruce și pune întrebarea: care dintre cele două forme geometrice alegeți, crucea – cele două linii care se intersectează – sau cercul? El scrie, „cercul este mult mai logic. Fiecare punct este echidistant de centru, este rotund întreg. În schimb, crucea este o intersecție, o contradicție. Și totuși, oricât de logic ar fi cercul, mă închide. Aleg crucea pentru că, deși este plină de contradicții, paradoxuri, este deschisă în toate cele patru direcții. În ea găsesc soluția vieții mele, perspectiva viitorului. ”

“Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi.” (Matei 10:39)

Crampa ne închide întotdeauna. E greu să îmbrățișezi cu mâinile încleștate. Stau, sunt în permanentă legătură cu Dumnezeu, vorbesc cu El ca prieten cu prieten și atunci El îmi va vorbi! Așa lucrez viața divină pe care am primit-o: să mor în mod constant pentru egoismul meu și să trăiesc fără griji…

A trăi fără griji! Este posibil cu Dumnezeu!
Sajgó Balázs, director spiritual