Gândul săptămânii, săptămâna a 17-a

Într-o zi, părinții sunt surprinși să o vadă pe fiica lor de patru ani pozând în mijlocul camerei cu ramă mare de ochelari negri.
– Dar tu? Vrei să porți ochelari? – întreabă mama cu un zâmbet.
– Am deja rama! – ciripește fetița, – Trebuie să punem numai lentile. Dar nu orice fel de lentile sunt bune! Trebuie la fel ca cea pe care o are bunica!
– Nu va fi un pic cam tare pentru tine? – întreabă tatăl, gândindu-se la lentilele groase ca de sticlă de borcan ale bunicii mai degrabă nevăzătoare.
– Nu! Am nevoie de ochelari la fel ca ai bunicii! – insistă fetița, – Ea întotdeauna vede binele în toată lumea cu ele!

Aceasta este viziunea divină: să căutăm și să găsim binele din fiecare. Chiar și în cei în care nu există nicio urmă de bine.

Viziunea divină vede răul și binele din spatele lui.

Această viziune nu mai are nevoie de ochelari, pentru că vede clar. Și pe mine. Și pe alții. Pe toată lumea.

Prin urmare, NUMAI ȘI NUMAI ACEASTĂ VEDERE poate pronunța judecata.

Și despre mine. Și despre oricine altcineva.

Astăzi. Mâine. Întotdeauna.

 

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
director spiritual