Gândul săptămânii, săptămâna a 2-a

A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. (Ioan 1:35)

Ioan Botezătorul nu se propovăduiește pe sine, ci mărturisește întotdeauna despre Isus. El îl arată pe Isus în viața și cu viața lui. Când îndoielile îl afectează în închisoare, el și atunci își trimite ucenicii la Iisus și prin ei Îl întreabă: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Lc 7:19) Scriptura de mai sus subliniază, de asemenea, că atunci când apare Mielul lui Dumnezeu pe care îl propovăduiește Ioan, Botezătorul va da drumul propriilor săi ucenici.

Eliberarea nu este ușoară. Ne place să fie a noastră tot ceea ce realizăm. Vrem să ne însușim oamenii pe care i-am primit ca membri ai familiei sau prieteni. Dar ce este al nostru nu este cu adevărat al nostru, l-am obținut doar pentru o vreme. Nici viața nu este a noastră. Primim totul și pe toată lumea în dar pentru o vreme. În cuvintele jertfitoare ale Sfântului Ignațiu de Loyola: „Tot ce am și ce sunt, mi-ai dat, gratuit…”.
Adică, dacă am primit atât de mult de la El, Îi voi returna tot și pe toată lumea? O pot face cu o rugăciune, pe care apoi o repet în mod regulat (și bineînțeles că o gândesc serios! … ) Această predare este singura siguranță și certitudine. Anul trecut am experimentat, de asemenea, că ceea ce credeam că este sigur, este incert.

Pot să mă ofer Lui în anul nou?
Pot să-i conduc pe alții la El, așa cum a făcut Ioan Botezătorul?

Restul va fi rezolvat de El…

O săptămână binecuvântată!
Sajgó Balázs
director spiritual