Gândul Săptămânii, săptămâna a 25-lea

Într-o zi o tată și-a luat fiul la o drumeție în munți. Dintr-odată băiețelul a început să urle de bucurie, și a observat, că orice striga, muntele îi răspundea. Dacă țipa: „Laș!”, îl audea înapoi. Dacă striga: „Curajos!”, acest cuvânt îl răsuna în urechi. Nu înțelegea ce se întâmplă. Atunci tatăl său i-a explicat esența ecoului și a adăugat: -Vezi, fiule, tot ce rostim, ni se întoarce în viață. Nu-i totuna ce repetăm întruna!

Tot ce repetăm în continuu, devine adevărul nostru. Lucrurile, cărora le acordăm multă atenție, devin mult prea importante în viețile noastră.

Dacă petrec mult timp cu Dumnezeu, mi se schimbă lumea mea interioară. Persoana mea o va radia lumina iubirii Dumnezeului, fără acel „efort” cu care mulți oameni -care se consideră creștini- insistă asupra anturajul lor, obținând de cele mai multe ori și mai multă rezistență.

Hristos anunță întotdeauna gloria Tatălui: “Cine mă găzduiește, nu pe mine mă găzduiește, ci pe Acela, care m-a trimis pe mine” (Mk 9,37). Isus nu strălucește niciodată în centrul atenției, și nu-și consideră nimic drept de a fi proprietatea lui. Glasul Său este ecoul Tatălui. În viața Sa se oglindește gloria Dumnezeului.

Dacă îl rostesc deseori numele lui Dumnezeu, dar nu petrec zilnic mult timp cu El, viața mea devine amară (dacă nu-i amară deja).

Doar atunci voi fi credibil în anunțarea numelui Dumnezeului, dacă voi reuși să deven ecoul glasului Său, și dacă primul gând al oamenilor care se uită la mine, va fi: Dumnezeu.

Al cui nume se reflectă viața mea?

Săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs

Director spiritual