Gândul săptămânii, săptămâna a 34-a

Mulți cunosc povestea plină de umor a unui bărbat, care merge la preot și se plânge de vecinul său, cum că acesta a ocupat un centimetru în plus din terenul lui când și-a ridicat gardul. Preotul îl ascultă înțelegător și îi dă dreptate. La scurt timp sosește și vecinul și susține contrariul. Preotul îi dă și lui dreptate. Preotul auxiliar a ascultat și el plângerile celor doi vecini și a spus parohului: ,,Ei bine, Domnule paroh, ați dat dreptate amândurora, amândoi nu pot avea dreptate în același timp.” Iar parohul i-a răspuns senin: ,,Vezi, și tu ai dreptate!”

Această poveste pune în lumină și faptul, că nu va exista pace atâta timp, cât fiecare vrea să-și forțeze propriul adevăr asupra altuia. Nu contează dacă am dreptate sau am adevăr. Atâta timp cât îmi urmăresc dreptatea, vreau să devin superior celuilalt. Când am adevărul, mă alătur celuilalt, devin capabil să conviețuiesc cu el, chiar dacă nu sunt de acord cu el în toate.

Căci adevărul este o singură persoană: Iisus Hristos, regele adevărului. Dacă mă privesc pe mine și privesc pe celălalt prin prisma Lui, atunci nu dreptatea mea va fi cea care contează, ci adevărul meu, care este Domnul Însuși. Dacă adevărul va deveni mai important, decât dreptatea mea, mă voi ridica deasupra acestei lumi în care trăiesc și mă voi apropia din ce în ce mai mult de Hristos, regele adevărului, a cărui „Împărăție nu este din lumea aceasta” (compară-l cu In 18, 36).

Ajung la locul meu și accept din ce în ce mai mult din viața mea doar pe măsură ce mă apropii tot mai mult de adevăr și dreptatea mea devine secundară.

Unde mă aflu acum? Ce este mai important acum: dreptatea mea sau adevărul meu, „Calea, Adevărul și Viața?” (compară-l cu In 14,6)

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
Director spiritual