Gândul săptămânii, săptămâna a 6-a a Paștelui

În urmă cu câțiva ani am intrat în contact cu un bărbat care m-a abordat cu prietenie. Apoi, treptat, mi-am dat seama că, de fapt, el  nu făcea acest lucru în mod gratuit, în schimb avân multe „așteptări”.

Dacă aș fi acceptat această atitudine, m-aș fi transformat cu siguranță în servitorul său. Cel care joacă un rol mai important în societate are aparenta tendință de a-i ajuta să se ,,ridice,, și pe alții, doar că nu în mod absolut dezinteresat. Sub pretextul prieteniei, al mărinimiei, acesta își adună  de fapt  servitori, oameni care să îl slujească.

Isus vrea prieteni și nu sclavi! El vrea să mă ridice coborându-se El însuși complet la nivelul meu și, aliniindu-se cu mine, mă apropie de Dumnezeu.

Condiția cunoașterii adevărate a lui Dumnezeu este prietenia sinceră cu Isus. Pot să mă apropii de Dumnezeu, de Tatăl Ceresc, prin prietenia lui Isus, pentru că El ne arată adevărata față a Tatălui.

Cine M-a văzut pe mine L-a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14: 9), îi spune Isus Apostolului Filip. Îmi spune și mie, și ție, cei care Îl căutăm necontenit sau care l-am găsit deja pe Dumnezeu.

Prin prietenia lui Isus, îmi pot depăși condiția și pot vedea diferit fiecare situație. Aceasta este prietenia prin care  îmi pot depăși toate limitările, îmi pot depăși starea de sclavie și pot să devin cu adevărat om.

Prietenia lui Hristos nu înăbușă, nu risipește, ci învie!

Animați de versurile unei piese a trupei Republic, putem să cerem cu smerenie: „Ajută-mă să nu mă pierd, ridică-mă la Tine, ridică-mă!”

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
director spiritual