Gândul săptămânii, săptămâna a 7-a a Paștelui – Înălțarea Domnului

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.” (Mt 28,20)

Povestea de azi este despre un sportiv, al cărui tată era nevăzător. Ei aveau o relație foarte bună, care era consolidată și înfrumusețată prin discuții sincere și profunde. Dar, din păcate, tatăl moare.

Băiatul îi cere antrenorului său să-l includă în prima echipă în următorul meci important. Până atunci, el nu jucase niciodată în prima echipă, deoarece antrenorul nu-l considerase suficient de pregătit. Cu toate acestea, băiatul îi promite antrenorului că nu va regreta o astfel de decizie.

Este inclus în meciul important și băiatul joacă de parcă ar fi fost altă persoană. Echipa câștigă și, plin de admirație, antrenorul află că motivația copilului de a juca atât de bine se datorează faptului că fusese pentru prima dată când tatăl său îl urmărise „de sus”. Fiind nevăzător, tatăl său nu reușise niciodată să-l vadă cu adevărat jucând.

Ce minunat ar fi să ne jucăm astfel viața pământească. Dăruindu-ne complet, depășindu-ne pe noi înșine și propriile limite, așa cum sugerează și taina  Înălțării lui Isus.

Înălțarea lui Isus nu semnifică îndepărtarea Sa de noi, separarea Sa, ci dimpotrivă – o și mai mare apropiere, căci El Însuși a spus: „Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28, 20).

Hristos înviat va rămâne cu noi și, prin Duhul Său Sfânt, în noi, nu timp de cinci sau zece minute, ci permanent, pentru totdeauna.

Dacă sunt conștient că Dumnezeu este printre noi  și  în noi, atunci pot trăi o viață frumoasă și desăvârșită.

El este cu noi și în noi – prin Duhul Său Sfânt!

Oare eu sunt cu El?

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
director spiritual