Gândul săptămânii, săptămâna Sfintei Treimi

“Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa.” (Faptele apostolilor 17:28)

Contemplând despre taina credinței Sfintei Treimi, îmi amintesc de exemplul unei stridii plutind în mare. Dacă această creatură se deschide un pic, oceanul pătrunde în ea. Cu cât se deschide mai bine, cu atât oceanul pătrunde mai mult. Când se deschide complet, oceanul o inundă de tot. Putem spune că stridia include oceanul? Sigur că nu. Mai mult, oceanul o include și o umple pe ea.

Credința creștină proclamă două adevăruri aparent contradictorii: un Dumnezeu care este atât de deasupra noastră încât ne este evaziv; și un Dumnezeu pe care-L putem vedea, atinge și îmbrățișa.

Chiar și secretul Sfântei Treimi se referă la acest lucru: Dumnezeu, ca Tatăl nostru iubitor, guvernează și îngrijește universul. Așa am învățat, este și adevărat, dar este prea general. Prin întruparea Fiului său, Iisus Hristos, El se apropie de noi: merge de la om la om.

Cu toate acestea, umanitatea este finită. De aceea vine Duhul Sfânt, care ne ajută să înțelegem Dumnezeul Sfântei Treimi și Îl apropie complet. Duhul Sfânt este cel care îmbrățișează micul nostru suflet și ne umple pe noi.

Acest lucru nu se face prin constrângere. Dumnezeul de deasupra mea și din mine cere admitere. Cu cât Îl accept mai mult, cu atât mai mult pătrunde și mă schimbă.

Singura întrebare este: cât mă deschid către El?

O săptămână binecuvântată!

Sajgó Balázs
director spiritual