Mă mişc deci exist

În perioada 23.09-26.09.2013 în Municipiul Topliţa s-a desfăşurat proiectul “ Mă mişc deci exist”, la Centrul de plasament pentru copii cu handicap sever în colaborare cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului  şi Caritas Alba Iulia – Îngrijire la Domiciliu.

Îngrijire la Domiciliu.Acest proiect s-a desfăşurat prin perspectiva sloganului „ajută-mă să pot face singur”, metodă pedagogică abordată de Maria Montessouri, care se bazează pe preocuparea de a oferii  tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme.

Sprijinirea copiilor cu handicap locomotor sau handicapuri multiple, în sensul promovării oportunităţiilor egale pentru educaţie, incluziune socială şi participare prin dezvoltarea unor programe şi servicii de ajutor special prin metoda kinaesthetics poate fi privită/abodată ca artă a mişcării. Beneficiarii proiectului au fost nu doar copii cu handicap locomotor sau handicapuri multiple ci şi personalul de la centrul de plasament pentru copii cu handicap (asistenţi medicali,infirmiere un educator şi un psiholog) , deoarece ei sunt într-o continuă interacţiune, asigurându-le suportul necesar activităţilor cotidiene. Kinaesthetics este descrierea ştiinţei propriei experienţe, care se ocupă şi dezbate competenţa mişcării ca baza vieţii omului.

Concepţia Kinaesthetics poate fi tradusă ca „arta/ştiinţa de a observa mişcarea“. Kinaesthetics se bazează pe experienţa şi percepţia propriei mişcări. Prin prisma acestei viziuni personalul a fost consiliat în kinaesthetics, iar acest lucru conduce la o ridicată atenţie asupra calităţii şi diferenţelor propriei mişcări în toate activităţile obişnuite şi implicit influenţează interacţiunea cu  copilul.

În paralel, situaţia fiecărui copil a fost evaluată analizată şi documentată de către grupul de traineri kinaesthetics participanţi la proiect, iar pe baza datelor obţinute s-a stabilit un plan de dezvoltare a competenţei de mişcare personalizată pentru fiecare caz în parte. Majoritatea copiilor au fost cu diagnostic medical ca hidrocefalie,distrofie musculară, deficienţă neuro psiho motorie gravă, copii născuţi prematuri cu hipoxie,  epilepsie, microcefalie congenitală, tetrapareză spastică.

La acest program au participat în total 10 copii şi 7 angajaţi a centrului de plasament.

Prin sensibilizarea asupra propriei mişcări precum şi a mişcării celuilalt, personalul centrului de plasament  învaţă să adapteze fiecare ofertă -sprijin la situaţia concretă, şi să o modeleze în interacţiunea cu copilul într-un mod propice dezvoltării proceselor de învăţare şi sănătate. Nu  „susţin” copii în activitatea de zi cu zi executând diverse activităţi în locul acestora încercând să-i menajeze, din potrivă creează un mediu favorabil  în care să poată lua naştere mici „victorii”, suficiente pentru a motiva viitoarele mişcări, încercări, iar „mişcarea să aducă bucurie”.

Modul de abordare a situaţiilor concrete şi încercarea de a căuta diferite posibilităţi de rezolvare, pune în valoare capacităţiile de adaptare folosind resursele existente care mai apoi vor putea fi baza pe care se pot construi şi dezvolta competenţe de mişcare.O particularitate a acestui curs/proiect a fost că nu a fost doar „teorie”, ci s-a „pus şi în practică”, după cum remarca d-na Antal director al centrului de plasament.

Omul îşi recunoaşte cu adevărat propriile resurse atunci când ajunge în situaţii limită. Pe parcursul acestui proiect angajaţii centrului de plasament, devin conştienţi de faptul că timpul „lucrează” în defavoarea lor iar greutatea corporală a copiilor  de azi nu va mai fi aceeaşi şi mâine, iar forţa lor fizică nu creşte proporţional cu aceasta, tocmai din acest motiv sunt nevoiţi să caute alte posibilităţi de mişcare care să implice un efort cât mai redus şi să  sprijine copii astfel încât aceştia să îşi folosescă toate resursele şi posibilităţiile de mişcare şi să încurajeze „victoriile” acestora care defapt sunt şi ale lor.