Orașul Caritas la zilele orașului Odorheiu Secuiesc
Îmi doream de foarte mult timp să particip la programele de voluntariat ale Asociației Caritas. Întotdeauna am fost foarte atrasă de aceste programe, dar ceva mi-a zădărnicit mereu planurile, așa că am fost foarte fericită când am auzit despre Orașul Caritas și că pot să aplic ca voluntar. Mi-a spus despre aceasta un bun prieten al meu care știa de cât timp îmi doream să fac asta. Am aplicat fără să stau pe gânduri, deși aveam o anumită teamă că nu sunt potrivită. Toate temerile obișnuite apar și dispar într-un minut când ajungi într-o astfel de comunitate în care am ajuns și eu. În comunitatea Caritas.
Deși Caritas City a fost un eveniment străin pentru mine, pentru că nu mai participasem niciodată, nu m-am simțit ca un străin. A fost minunat să îi văd pe toți lucrând pentru același scop cu cea mai mare bucurie posibilă. A fost ca și cum am fi avut parte de un mare miracol. Am văzut atât de multe fețe zâmbitoare și fericite: copii care se distrau, alergând de la o jucărie la alta fără nicio grijă, încercând totul și adunând lăbuțe pentru a le răscumpăra pentru lucruri din ce în ce mai bune. Pe măsură ce își învingeau temerile, se alăturau jocurilor, își făceau prieteni, uitau de lumea din jurul lor și erau pur și simplu fericiți.
Eu am fost unul dintre copiii mai timizi, de aceea am admirat întotdeauna oamenii, mai ales copiii, care îndrăznesc să facă totul fără teamă, cu zâmbetul pe buze, și am văzut asta și în timpul acestui program, copiii erau fericiți să încerce totul și să încerce să-și facă prieteni și să-i ajute pe cei care aveau mai puțin succes. Să vezi părinți din care a ieșit la iveală din nou copilul, s-au jucat și au încercat jucării împreună cu copiii lor, uitând de lume, râzând și bucurându-se de tot. La urma urmei, acesta a fost scopul principal al programului și a fost minunat să văd cum a devenit realitate.
Am fost martoră la multe momente care mi-au reamintit cât de multă bunătate există cu adevărat în această lume. Simțul de dreptate al copiilor este că nu sunt interesați doar de lăbuțe, ci și de profituri reale, de prietenie și de a-i face pe toți să se simtă bine. Nu voi uita niciodată un copilaș care a încercat cu un entuziasm neobosit să doboare un record la un joc și nu a renunțat niciodată, doar a râs și a încercat din nou și din nou, iar cu fiecare mic succes a devenit mai fericit. Când a văzut că nu o poate face singur, a spus că vrea să o facă în echipă, pentru că este mai ușor și mai bine împreună. Apoi a spus că lăbuțele pe care le primesc trebuie împărțite împreună, iar dacă primesc un număr impar de lăbuțe, va da una înapoi, astfel încât amândoi să primească o parte egală, deși ar fi putut spune că cel mai bun ar trebui să aibă mai mult sau orice altceva, ar fi putut juca în favoarea lui, dar nu a făcut-o. Nu voi uita niciodată zâmbetul cu care mi-a explicat acest lucru. El ne-a reamintit despre esența acestui program. Nu pentru a marca puncte, ci pentru a avea grijă unul de celălalt, pentru a fi fericiți împreună, pentru a împărtăși fericirea noastră cu ceilalți. Pentru o clipă, să uităm de furtunile care se dezlănțuie în interiorul și în jurul nostru și să râdem. Fericirea este pentru toți. După toate pierderile din ultimul timp, să vezi totul ca și cum ar fi fost doar un vis urât și toate rănile pe care le-a provocat au început să se vindece încet.
Orașul Caritas va fi întotdeauna o amintire pentru mine. A fi parte a acestei comunități a fost de neuitat. Ca o familie mare. Nu am simțit nicio clipă că nu sunt la locul meu, că nu îndrăznesc să vorbesc cu cineva. M-am simțit ca acasă, că întregul program mi-a dat o energie nesfârșită, chiar dacă eram obosită fizic. Era o experiență bună să vorbesc cu vechi cunoștințe dar și cu oameni necunoscuți. Simt, că pot spune cu siguranță, că oricine dorește să se alăture, ar trebui să se simtă liber să o facă, va fi o aventură de neuitat. O să ajungă într-o comunitate iubitoare, o familie care are grijă de interesele tuturor și încearcă să împartă fericirea pe care o are cu toată lumea.
Nu voi regreta niciodată decizia, că am devenit voluntar. Aceasta este o comunitate care îndrăznește să râdă cu voce tare și să-i implice și pe ceilalți. Cum a spus și copilașul, împreună este mai bine.
Activitățile noastre sunt susținute de Fondul „Bethlen Gábor”. Mulțumim!
Articol: Tímea Kelemen, voluntar
Traducere: András Szabó