Îngrijirea la domiciliu pentru vârstnici – de la nevoia socială la prioritatea pe agenda publică și politică la nivel local

Preambul

În 2015, datele Eurostat arată că în România trăiesc 3.300.000 persoane cu vârsta de peste 65 de ani dintre care 27, 5% sunt în risc sever de saracie. Îmbatranirea demografica este mai accentuată în mediul rural unde ponderea populatiei de 65 ani si peste era în 2012 de 18,3%. Conform ultimele date disponibile au beneficiat de îngrijire la domiciliu în anul 2011 un numar de 41 558 de persoane.  În lipsa unui sistem centralizat la nivelul furnizorilor publici și privați care sa ateste lunar sau anual numarul de beneficiari, este dificil de apreciat cate persoane primesc la nivel național servicii de îngrijire la domiciliu sau câți furnizori sunt activi la nivel local. Chiar și în lipsa statisticilor oficiale,  accesul varstnicilor la servicii de îngijire socio medicale la domiciliu este disproporționat la nivel național – există județe în care există servicii disponibile în 100% dintre localități (de ex. jud. Harghita) și județe în care nu există niciun serviciu de îngrijire (Vâlcea sau Călărași). Din perspectiva accesului pe termen mediu si lung la servicii, sudul si sud estul României reprezinta regiunile cu cele mai puțin dezvoltate servicii de îngrijire la domiciliu. În ceea ce priveste accesul la servicii de ingrijire medicală pe termen scurt (90 de zile în condițiile legii), este important de menționat faptul că la nivel național există un număr semnificativ de firme acreditate ca furnizori de servicii medicale de ingrijire la domiciliu. Din informațiile colectate nu reiese interesul acestora de a dezvolta servicii medicale pe termen mediu sau lung (servicii care de altfel nu sunt finanțate de către Casa de Asigurari de Sănătate) și nici de a investi in dezvoltarea unor servicii de acest fel în mediul rural. În consecință singurii actori interesați să contribuie la rezolvarea nevoii la nivel local sunt organizațiile neguvernamentale, prin natura misiunii și actiunilor derulate, și autoritățile publice prin prisma responsabilității legale și instituționale pe care o au.

Conform Art. 136, din Legea Asistenței Sociale 292/2011:

  • Alin 1: Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor (…..)se alocă fonduri pentru (…..) b) finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii sociale.
  • Alin 2 Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure sumele din bugetele proprii şi alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat. 

Context

În perioada Aprilie 2015 – Aprilie 2016, specialiștii din cadrul Asociației Four Change și Asociației Caritas Alba Iulia – Asistență Medicală și Socială au dezbătut în cadrul proiectului „Dezvoltam retele interregionale pentru acces crescut la servicii sociale in Romania” problemele vârstnicilor la nivel local și mai ales necesitatea dezvoltarii serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru aceștia, cu peste 100 de reprezentanți ai  autorităților și organizaților neguvernamentale din județele Buzău, Giurgiu, Călărași, Vâlcea și Ilfov. În județele menționate fie nu există servicii de îngrijire la domiciliu, fie numărul vârstnicilor beneficiari ai acestor servicii este foarte mic în raport cu nevoile de la nivel local. Din totalul participanților la întîlniri  peste 80 de persoane au reprezentat Primari, vice-primari, consilieri locali, asistenți sociali, persoane cu atribuții în asistență socială, șefi serviciu asistență socială, consilieri, inspectori, din 55 de autorități locale din județele menționate (Consiliul Județean, AJPIS, DGASPC, SPAS, Compartiment de asistență socială, Primarie).  Un număr de 22 de reprezentanți ai autorităților publice din 15 comunități  au participat în perioada 23 martie – 8 Aprilie 2016 la Programul de instuire Dezvoltarea serviciilor de ingrijire pentru vârstnici, constand într-o sesiune de instruire teoretică și o vizită de studiu în jud. Harghita. 

Din cele 55 de autorități publice cu care au fost realizate întalniri în cadrul proiectului, 5 sunt acreditate ca furnizori de servicii sociale și aloca bani pentru derularea de servicii sociale. Niciuna dintre autorități nu a externalizat sau nu a intenționat să externalizeze servicii sociale.

În acest context dezvoltarea serviciilor sociale de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici rămâne în continuare un deziderat pe termen lung.

Concluziile și propunerile formulate mai jos reflectă informațiile culese de la acești specialiști atât în mod direct cât și prin intermediul unui Chestionar de evaluare a nevoilor locale din domeniul social, completat de catre 45 de angajați din sistemul public.

Probleme semnalate

  • Interesul scăzut al factorului politic (Primar, Consiliul Local, Consilul Județean) pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu

La nivel declarativ există interes pentru serviciile destinate varstnicilor, însă cel puțin o treime din autoritățile locale participante confundă îngrijirea la domiciliu cu îngrijirea în centre rezidențiale. Pentru acest ultim serviciu, a fost observat un interest extrem de ridicat, în special în cadrul discuțiilor cu factorul politic (primari, consilieri). Lipsa resurselor financiare este principala barieră invocată de către autoritatea locală. Pentru rezolvarea situațiilor grave (vârstnici fără familie de exemplu) se alocă fonduri de urgență din bugetul Primăriei. De asemenea, în cele 5 județe vizate de proiect se încurajează încadrarea vârstnicului într-un grad de handicap pentru ca membrul familiei sa beneficieze de ajutor de însoțitor. Acest lucru este mai puțin întâlnit în județe din Centru, precum Harghita sau Covasna.

  • Capacitatea scăzută a autorităților locale de a rezolva nevoi sociale prin servicii sociale

Discuțiile realizate cu peste 50 de asistenții sociali sau persoanele cu competențe în asistență socială la nivel local scot în evidență următoarele aspecte:

  • Activitatea persoanei responsabile de asistență socială este alocata exclusiv, în peste 80% din cazuri, gestionării dosarelor de prestații sociale și transmiterii raportărilor către instituțiile județene sau naționale. Volumul mare de muncă necesar procesării dosarelor de prestații face foarte dificilă implicarea în dezvoltarea serviciilor sociale, indiferent de natura acestora.

  • Nivel scăzut de cunoștiinte privind modificarile legislative în domeniul protecției sociale. Mai mult de 15 autorități locale au declarat că sunt în continuare furnizori de servicii sociale,  fara ca acestea să aibă depuse actele privind licențierea serviciilor pană la sfarsitul anului 2015. In consecință conform legislației în vigoare, acreditarea nu a fost prelungită, aspect necunoscut autorităților în cauză.
  • Informații limitate despre numărul persoanelor vârstnice în nevoie. Evidența persoanelor în nevoie ar trebui reflectată în strategiile realizate la nivel local, însă numai 63% dintre Primarii au declarat ca dețin aceste strategii.

  • Coordonare si comunicare redusă la nivel inter-instituțional intre cele 3 nivele – național (Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice) – regional (Consiliul Judetean/Directia de Asistență Socială și Protecția Copilului) și local (Primarie).  Sistemul de comunicare instituțională neadaptat la realitate (principalul instrument de comunicare Adresa) și lipsa sistemelor de raportare integrate ingreunează schimbul de informații. Spre exemplu multe servicii sociale realizate la nivel local (rural) nu sunt cunoscute la nivel județean. Bunele practici si schimbul de experiență nu sunt facilitate sau încurajate deși există un interes real al specialiștilor care lucrează in domeniu. 

„Acest program de instruire ne-a sensibilizat și ne va mobiliza foarte mult pentru inițierea și convingerea autorităților locale de decizie, privind necesitatea iminentă de înființare a Serviciilor Socio – medicale de Ingrijire la domiciliu a persoanelor de nevoie din comunitățilelocale.”
Vasile Diaconu, Asistent Social, Consilier Local Comuna Minzalesti, Vicepreedinte al Sucursalei Judetene a Asistentilor Sociali Buzau – lalomita

  • Bugetele reduse alocate comunităților rurale

Gestionarea bugetului alocat unui comune reprezintă principala provocare a unei autorități din mediul rural. Oportunitatea de a crea servicii noi prin intermediul fondurilor europene a fost urmată de lipsa fondurilor pentru sustenabilitatea acestor servicii. Trei dintre comunitățile cu care am intrat in contact dețin clădiri renovate destinate unor centre de zi dar din lipsa fondurilor acestea sunt nefuncționale. De asemenea am întâlnit cazuri de servicii de îngrijire la domiciliu înființate prin intermediul programelor Phare în comunități rurale care au fost desființate ulterior de către autoritatea locala.

  • Numarul mic sau inexistent al furnizorilor privați de servicii sociale de îngrijire la domiciliu.

Furnizarea unui serviciu socio medical de îngrijire la domiciliu, cu precădere în mediul rural, presupune un cost mediu de 130 lei /beneficiar. La acestea se adauga costurile de infiintare și administrare a serviciului. Din acest cost, autoritatea locală acoperă aproximativ 40%, restul fiind acoperiți din alte surse de către furnizorul privat[5]. Intersul scăzut al autărității locale sau județene de a susține serviciile de îngrijire, lipsa finanțărilor de la nivel județean, dificultatea de a accesa subvenții prin Legea 34, ne-eligibilitatea acestor servicii în cadrul proiectelor finanțate prin fonduri structurale nu a permis dezvoltarea pieței furnizorilor privați de servicii de îngrijire socială la domiciliu. În consecință întâlnim situații absurde în care o autoritate publică are deschiderea să externalizeze servicii de îngrijire, dar nu gasește furnizori interesați.

„Este o nevoia acuta, vitala, de a realiza parteneriate  de genul public-privat in domeniul social – fiind de notorietate, pe de o parte, subfinantarea  sistemului si/ sau lipsa de interes a decidentilor locali, iar  pe de alta parte, criza specialistilor, a resursei umane, a transparentei, a legislatiei coerente.”
Virginia Fulgescu, Director executiv,  Directia de Protectie Sociala Rm.Valcea

Recomandari

  • Susținerea dezvoltării furnizorilor privați de servicii sociale si medicale, cu precădere în mediu, rural.

Analiza resurselor folosite pentru înființarea și dezvoltarea unui serviciu de îngrijire scoate în evidență faptul că un serviciu externalizat către un furnizor privat, non profit, este cu cel puțin 40% mai ieftin decat un serviciu realizat direct de către o autoritate locală. Se propune astfel susținerea dezvoltării la nivel rural, cu precădere în sudul și sud estul țării, a serviciilor de îngrijire la domiciliu realizate de către furnizorii privați non profit, prin includerea cheltuielilor de înființare /extindere a serviciului în rândul costurilor eligibile aprobate de către finanțatorii privați, fondurile structurale sau Legea 34/1998.

  • Implicarea Consiliilor Județene în dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu cu precedere a celor din mediul rural

În pofida mențiunilor privind obligativitatea înființării sau finanțării serviciilor sociale incluse în Legea 292/2011, dezvoltarea serviciilor sociale la nivel local este direct legata de interesul decidentului politic- Primar sau Consiliul Local. Dezvoltarea precară sau lipsa serviciilor este de cele mai multe ori rezultatul lipsei de informare a decidenților politici corelată cu lipsa fondurilor la nivel local. Prin implicarea Consiliului Județean se asigură atât legitimitatea politică cât și instituțională privind finanțarea serviciilor sociale și în același timp se poate rezolva problema sustenabilității serviciilor. Propunem astfel co-finanțarea de către Consiliul Județean a serviciilor de îngrijire la domiciliu realizate de către autoritățile locale prin  finanțarea unui numar minim de beneficiari pe baza standardului de cost (de ex. 10 beneficiari), urmand ca autoritatea locala să finanțeze serviciile pentru cel putin încă 10 beneficiari.  Co-finanțarea se poate realiza prin intermediul Capitolului de buget 60.02 Cheltuieli de asistență socială – Linia Transferuri către alte unități ale administrației publice sau Linia Alte cheltuieli.

În jud. Vâlcea sunt 78 de comune și în niciuna dintre acestea nu există serviciu de îngrijire la domiciliu. Dacă toate comunele ar intenționa concomitent înființarea unui serviciu de îngrijire la domiciliu, pentru un numar de 10 beneficiari/comună , cost mediu/beneficiar de 120 lei /luna (8 ore luna la un cost de 15 lei /ora conform standardului de cost aprobat de MMFPSPV) acest lucru ar presupune un efort bugetar la nivelul Consiliului Judetean de 93 600 Ron lunar, 1.123.200 Ron (anual), ceea ce ce reprezinta 0.48% din bugetul total al Consiliului Judetean in anul 2015.

  • Stimularea dezvoltării de către autoritățile publice a serviciilor la nivel local prin acordarea anuală a unui premiu în bani autorităților locale care au sprijinit dezvoltarea serviciilor pentru vârstnici

În fiecare an Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice poate acorda premii autorităților locale care susțin dezvoltarea serviciilor pentru vârstnici. Premiile pot fi acordate acelor Primarii care oferă servicii, realizează politici sau alte acțiuni în beneficiul vârstnicilor, altele decât cele prevazute in legislatie (Model – Premiul ‘Senior Friendly Local Government Award’ este acordat anual in Ungaria de către Ministerul Resurselor Umane și Ministerul de Interne)

  • Dezvoltarea capacității reprezentanților autorităților publice de a evalua, planifica și realiza servicii sociale adresate varstnicilor, inclusiv îngrijire la domiciliu

Programele de instruire dedicate specialiștilor din sistemul public trebuie să fie adaptate la realitățile din comunitate și este necesar să fie realizate prin sesiuni de lucru care să permită schimbul de informații, bune practici și provocari. Realizarea proiectelor online de instruire (precum programul INFUSE implementat de catre MMFPSPV) este, în opinia asistenților sociali, puțin relevantă pentru activitatea din teren. Propunem realizarea unor programe de instruire naționale, folosind modelul aplicat în cadrul proiectului – modul teoretic si modul practic, care sa este să ofere o înțelegere aprofundată a conceptului de îngrijire la domiciliu și să contribuie la schimbarea stereotipurilor întalnite în cadrul discuțiilor din teren precum “este responsabilitatea copilului să își îngrijească părintele, nu a statului”. Programele de instruire pot fi realizate în parteneriat public -privat, folosindu-se așadar experiența furnizorilor ONG cu tradiție în furnizarea acestor servicii.

„Intr-adevar, puterea exemplului, a fost definitorie pentru noi, cei care am participat la aceasta instruire si am fost mai motivati la intoarcerea acasa sa disipam informatiile. Am vazut cum acolo unde actioneaza, atitudinea si implicarea -CARITAS- au reusit sa schimbe mentalitati in administratia publica locala, care in mai toate zonele tarii trateaza asistenta sociala ca pe o ,,anexa” a administratiei, nu parte integranta in evolutia societatii, intalnind si primind feedback-ul pozitiv al alesilor locali.”  
Plavitu Gigliola Nicoleta, Primaria Malaia, jud. Vâlcea.

Documentul este realizat de catre Asociația Four Change in cadrul Proiectului „Dezvoltam retele interregionale pentru acces crescut la servicii sociale in Romania”, implementat de catre Asociatia Caritas Alba Iulia – Asistenta Medicala si Sociala impreuna cu Asociatia Four Change. Scopul proiectului este sa creasca accesul la servicii sociale in 7 judete din centrul, sudul si sud-estul Romaniei in vederea imbunatatirii calitatii vietii pentru persoane varstnice si/sau persoane dependente. Proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in România.