Scrisoare către personal

Dragi lucrători ai Caritasului!

Ține de parte a vieții din seminarul teologic că la începutul Adventului și Postului Mare este publicată o broșură cu gândurile seminariștilor, pe care de acum înainte – cât pot și cu o speranță hotărâtă pentru viitor – voi trimite cu mare drag.

Întotdeauna mă voi gândi la Dvs. cu recunoștință, deoarece mama mea a avut ocazia să fie membră a unei comunități care a însemnat nu doar muncă, ci și o vocație, și înseamnă în continuare până în zilele noastre. O vocație către Dumnezeu și om. Sunteți organizatorii speranței, organizatorii speranței care acționează invizibil, fără de care lumea înconjurătoare ar fi mult mai săracă, care în spatele culiselor și în liniște își exercită efectele definitorii a vieții.

Doresc ca vocația Dvs. să fie plină de credință vie, speranță mereu stăruitoare și iubire activă, cum ne-a împărtășit și tanti Maria – o fostă pacientă a mamei mele – părere despre munca Caritasului în micul interviu făcut cu ea anul trecut: „Caritas oferă oportunități atât celor săraci, cât și celor bogați, nu face excepții. Este acolo pentru cei care au nevoie. Este acolo pentru cei care sunt singuri și nu au pe nimeni.”, adăugând că „speranța nu trebuie a fi pierdut pentru nici un minut, indiferent ce se întâmplă.”

Vă doresc Dvs. și familiilor Dvs. o perioadă de Post plină de har, iar la sfârșitul acestora sărbători pascale binecuvântate!

Cer binecuvântarea lui Dumnezeu pentru viețile Dvs., incluzându-i pe toți în rugăciunile mele.

Cu dragoste și recunoștință nesfârșită pentru noi toți,

Kovács Nándor Hunor

Alba Iulia, 20 februarie 2023 >>>


„Și vine Enikő, și mă ajută să păstrez speranța. Ea îmi oferă nu numai sprijin fizic, ci și spiritual. Îmi dă un sentiment de siguranță” – ne povestea tanti Maria, doamna în vârstă de 93 de ani din Băile-Tușnad, într-un interviu din noiembrie 2022 >>>

Colega noastră, Kovács Enikő angajat al echipei de îngrijire la domiciliu din Ciucul de Jos s-a stins din viață pe 20 decembrie 2022, ca urmare a unei boli care progresa rapid. Avea 48 de ani, încă mai lucra pe 29 noiembrie, după care a fost internat cu diagnosticul de leucemie. A lăsat în urmă doi copii, fiul ei este în primul an la teologie, fiica ei are 14 ani, iar ea și soțul ei a fost căsătoriți de 21 de ani. Cei care au cunoscut-o își amintesc de ea ca pe o femeie cinstită, voioasă, veselă, optimistă chiar și pe patul ei de spital. A fost înmormântat în cimitirul Capelei Sf. Ioan din Bancu, județul Harghita pe 23 decembrie.

Odihnește-te în pace, vei trăi veșnic în inimile noastre!

Tradus de:
Molnár József