Scrisoare
Numele ei e Ildikó. E din Aiudul de Sus. Trăiește cu un handicap grav, și este în grija Caritas de mai mulți ani. Ne-a scris o scrisoare. Și ne oferă o lecție de viață:
Mottó:
Suntem ca nişte frunze căzute pe cărare,
Pe care vântul rece le duce-n altă zare.
Ce ar putea să-nsemne câteva frunze mai puţin?
Când tot pământul ăsta de frunze este plin.
Noi oamenii suntem nişte făpturi ciudate,
Continuăm să credem în lucruri neadevărate.
Zâmbim deşi sufletul, ne este plin de durere…
Şi orice am face răul şi minciuna din jurul nostru nu piere…
Natura s-a îmbrăcat pe neaşteptate cu o mantie albă, strălucitoare de mireasă. Afară domneşte un ger năprasnic de crapă pietrele, aşa că ne obligă pe toţi să stăm în casă şi să depănăm, poveşti la gura sobei. De aceea m-am gândit că este momentul potrivit să mă aşez la măsuţa din camera mea, şi cu gând curat să aştern pe coala din faţa mea, câteva rânduri din suflet, pentru sufletele semenilor mei suferinzi.
Recunosc sunt foarte emoţionată şi cred că este bine, mai întâi să mă prezint: Mă numesc Ildikó Székely, persoană cu handicap grav, cu o deficienţă neuro-motorie încadrată în gradul Ide invaliditate. Am 44 de ani şi locuiesc în Aiudul de Sus, judeţul Alba. Încă de la vârsta fragedă a copilăriei, m-am familiarizat cu suferinţa fiindcă am avut parte din plin de ea. Aşa că în acest articol voi încerca pe cât se poate să ignor şi să fac în aşa fel încât să cred că ea nici nu există.
Cititorule, dacă suferi încearcă să-ţi ocupi timpul cu ceea ce îţi place ţie mai mult. Ascultă multă muzică bună, asta te ajută să uiţi pentru moment de grijile cotidiene, nu degeaba se spune că muzica este oglinda sufletului. Muzica, indiferent de genul preferat are puteri miraculoase de a vindeca.
Dacă se întâmplă să te plictiseşti, ia în mână o carte după domeniul tău preferat. Cartea poate alunga stresul şi în timp te poate ajuta cu sfaturi folositoare în viaţă. Poate fi un prieten confident acceptându-te aşa cum eşti cu bune sau cu rele. Cartea nu este rău-facător ca omul, ea te ajută şi te îndrumă la nevoie, îndemnându-te să o răsfoieşti cu interes.
Mărturisesc că şi mie îmi place nespus de mult carte, în special cea romantica şi de aventura. Aceste două genuri de cărţi mă fascinează şi îmi ridică moralul făcându-mă să uit suferinţa. Îmi place de asemenea şi muzica bună de calitate, o ascult în fiecare zi la radio. Radioul nu dăunează sănătăţii, aşa ca şi calculatorul. Dacă stai multe ore in faţa calculatorului, o să ai probleme cu spatele si ochii. De aceea nu m-am împrietenit cu el, deşi oferă lucruri interesante în toate domeniile. Prietenii mei de bază rămân cartea, radioul şi televizorul. Îmi place de asemenea mult filmele, programele de divertisment, ştirile. Dacă timpul de afară permite, petrec ore întregi în aer liber, citesc sau fac mişcare, cu ajutorul unui cadru pe roţi. Mişcarea mă relaxează şi mă încarcă de optimism.
Aşadar dragă cititorule, în această lume sălbatică, în care domneşte doar interesul bunului încearcă să îţi ocupi timpul cu lucruri plăcute sufletului tău şi îţi vei înlătura suferinţa înarmându-te cu optimism…şi nu uita: Noi oamenii nu ne-am născut pe pământ pentru tragedie, dar nici pentru comedie, ci să înfruntăm cu mult curaj obsatcolele vieții pășind înainte cu mult optimism!
Cu stimă,
Ildi